Mi-e frig si tramvaiul nu mai vrea sa vina. De 20 de minute. Chiar imi e frig. Incredibil de frig. Nu mai am cafea cu lapte. Nici anul asta nu am reusit sa ajung in America de Sud. De ce nu se mai opreste ploaia? Nu am umbrela.
Sta in statie si vinde gutui. Oare ii pasa ca ploua?
Da, mi-am amintit. Era ceva ce ma socase anul trecut. "Creditul pentru paine". Mi-am zis ca nu poate exista asa ceva. Anul acesta i-am vazut cum dorm in scari de bloc pentru a nu "pierde randul" la sacosele cu mancare primite drept supliment, ajutor, bunavointa, mila... Presupun ca majoritatea sunt "bunicii cuiva".
Brusc, mi-au revenit atat de proaspat in minte imagini de acum mai bine de 20 de ani: zanganitul sticlelor goale de lapte aranjate in toate diminetile de iarna la ora 5 la coada, apoi gustul de lapte putin dulce din cana albastra si fierbinte (mai tarziu mi s-a explicat ca laptele era fierbinte, nu cana).
Imbulzeala din Ajunul Craciunului la "coada de portocale" (ajunsesem sa cred ca este un adevarat ritual, ca asa vrea Mos Craciun sa stam la coada pentru a ne aduce portocale). Zambetul amar cand cu 2 persoane inainte, vanzatoarea inghetata de frig "anunta" ca din pacate portocalele s-au terminat. Ador portocalele de atunci.
Nu a vandut nici macar o gutuie. Si ploua mai tare. Poate e si ea bunica cuiva.
Nici nu stiu cand au trecut cele 20 de minute. Mi se pare chiar cald. Poate la anul o sa vad America de Sud, nu ma grabesc. Ziceam ceva si de cafea cu lapte?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
multumesc simona.
esti o oaza de liniste in acest hunting ground.
Intotdeauna cu placere. :)De fapt asa incerc sa ma linistesc si eu.
frumos de tot, cred ca nu prea mai am ce sa spun, ma lasi fara cuvinte , iar la mine e greu , ca am vreun catralion de vorbe gata sa iasa prin toti porii...
Trimiteți un comentariu