Intrebarile de luni 5

Intrebarea pentru saptamana aceasta este: Ce ai face intr-o noapte polara?

Iar castigatorul Intrebarilor de luni 4 este... Cristina.



(Cristina, premiul are nevoie de apa, lumina si multa afectiune:) )

Pentru cei ce nu stiu, regulamentul Intrebarilor de Luni il gasiti aici. Pentru noaptea polara... raspunsurile pana duminica viitoare. :)

Oameni invincibili

Intotdeauna am crezut ca anumiti oameni sunt construiti in asa fel incat sa nu fie doborati vreodata.

Indiferent de toate greutatile prin care trec, de probleme, de incercari, au ceva ce ii face sa mearga mai departe cu capul sus din absolut orice.

Sunt oameni care mi-au impus respect intotdeauna, oameni de care m-am temut intr-un anumit fel si oameni pe care i-am iubit in atat de multe feluri. Si, cel mai mult, oameni de la care am invatat enorm.

Am invatat ca, indiferent de cat de greu iti e la un moment dat, nu trebuie sa spui niciodata "nu mai pot", ca e inutil sa rascolesti lucruri pe care nu le mai poti schimba, in schimb sa privesti mereu inainte sa vezi ce poti face, ca oamenii in care poti avea incredere in lumea asta sunt putini, dar, odata ce i-ai gasit, sa nu ii indepartezi.

Ca niciodata sa nu pleci capul in fata nimanui. Ca lucrurile pentru care tu muncesti, corect si din greu, sunt lucrurile care iti vor ramane cu adevarat in timp, ca iubirea unui parinte e pur si simplu neconditionata si e cel mai de pret lucru de pe pamant.

Si ca oamenii invincibili, chiar daca aparent dispar, raman langa tine neconditionat si intotdeauna.

De ce e cool sa fi femeie

Eu spun ca da, e cool sa fi femeie. Trecand peste toate dezavantajele aferente, poti sa iti permiti anumite chestii pe care, ca si barbat, nu ai avea cum.

Dar sa vedem de ce e cool pentru altele. Sa fie femei. De un fel.

Citeam aseara, intr-una dintre revistele pe care, de buna voie si nesilita de nimeni, am ales sa arunc banii in fiecare luna:

"Nu mananc la pranz. Nu mananc nici seara. Altfel detest sa stau cu picioarele sub masa pentru a indesa calorii pe care mai apoi sa nadusesc la sala pntru a le elimina."

Ok, nu inteleg totusi ce cauta in sectiunea de "life coaching" a unei reviste pe care o citesc probabil zeci de mii de femei, in cautare disperata de modele pe care sa le urmeze cu asiduitate si fervoare.

Bun, deci e cool sa fiu femeie isterica care se infometeaza.

Dupa ce te infometezi, ca sa simti ca toata viata ta are si un rost, iti scoti pantofii la licitatie. Da, aia scumpi, de care tu te-ai saturat. Si oricum lumea trebuie sa vada ce iti permiti tu sa porti. Nu la orice licitatie, ci la job, pentru cele care dau probabil pe un concediu cat ai dat tu pe o pereche de pantofi. Dar stai! Ca sa fi o adevarata femeie trebuie sa faci si acte decaritate, nu?

Deci e cool sa fiu o femeie infometata care isi scoate pantofii la licitatie. Pe mail.

Dupa ce te-ai si infometat, ti-ai vandut si pantofii, mai ramane timp. Ce naiba sa faci cu el?

Iti zic eu, ca de la femeie ne-cool la femeie-cool: Te duci pe la evenimente mondene, cateva prezentari, inveti niste cuvinte de-alea "intelectuale" pe care le notezi in carnetelul roz pentru a le folosi ulterior in toate conversatiile tale (vezi, nu la shopping, ca o sa creada vanzatoarea ca o injuri si nu-ti mai da pantofiorii aia dupa aceea), vezi daca e ceva prada pentru acolo (ca vei avea nevoie in curand si de gentuta, bluzite, chilotei - gata ma opresc) si treci la actiune.

Deci e cool sa fi neaparat mondena si vigilenta - pentru shopping-ul urmator - si cu carnetel - pentru cuvinte noi.

Eu spun ca da, greu sa fi femeie in ziua de azi, mai ales de un fel.

Cool adica.

Sursa poza: deviantart.com

Daylight

Despre solidaritate si alti demoni

Mi-am dat seama ca oamenii reactioneaza si percep atat de diferit durerea. Sau momentul zero, cum m-am gandit eu sa o numesc. Adica acel moment cand esti practic legat de maini si iti dai seama ca partea in care tu poti sa faci ceva s-a cam incheiat. Si vine doar asteptarea.

Am cunoscut o groaza de oameni in etapa asta, pe unii i-am criticat, de altii am ras, dar cu toate astea am inteles ca suferinta prin care trec ii schimba atat de mult si nu imi da mie dreptul de a-i judeca. Eu, care momentan ma aflu in aceeasi corabie cu ei.

E vorba despre oameni care tresar la sunatul oricarui telefon, de teama sa nu primeasca acea veste. Care tresar cand se deschide o usa, care alearga pe coridoare lungi dupa medici, care se agata de orice veste buna si pe care ii darama orice veste rea.

Am ajuns sa ii cunosc destul de bine, sa le intuiesc reactiile si sa imi dau seama ca, de la un punct incolo, exista asa o solidaritate intre noi toti, pusi in fata ultimei batalii intre viata si moarte.


Batalia aceea trista, in care tu lupti pentru altcineva, in care speri in fiecare dimineata ca va mai trece o zi si nu va pleca definitiv de langa tine, in care revezi ani intregi din viata in cateva clipe, in care iti pare rau pentru atatea lucruri nespuse, in care plangi, razi, speri, te bucuri, esti dezamagit, toate la un loc in fata unei usi, in fiecare zi.

Iar solidaritatea de care ziceam e atat de simpla si profund umana. Gesturi pe care in mod normal nu le mai facem, acum devin atat de actuale si firesti. Un pahar de cafea proasta de spital dar care e nemaipomenita dupa ore intregi de asteptare, un zambet, un sfat, un simplu cuvant de incurajare.

Probabil pentru ca in asemenea momente, toti suntem egali. Incetam sa ne mai luptam pentru chestii superficiale si aparente, sa ne mai simtim frustrati din orice nimic, sa mai demonstram ca noi suntem mai buni, mai diferiti, mai inteligenti decat ceilalti.

In asemenea momente, doar asteptam si reinvatam sa fim solidari.

Sursa poza: deviantart.com

Intrebarile de luni 4

De data aceasta, am adus pe "cineva" ca premiu pentru Intrebarile de luni 3. Nu face galagie, nu ocupa mult loc, e mereu vesela si are asa un zambet dezarmant.

Vi-o prezint pe "Domnisoara Primavara". A facut o sesiune foto de dimineata in gradina si isi asteapta cu drag (mi-a zis mie) castigatorul. Care este... Bogdana, pentru raspunsuri si pentru promptitudinea de pana acum la Intrebarile de luni.





Asadar, Bogdana, Domnisoara Primavara te asteapta sa o iei acasa. :)

Iata si intrebarea de saptamana aceasta:

Care este cel mai frumos si cel mai urat cuvant?

Zambesc

Si cerul asta senin de dimineata
si detasarea de toti si toate
si gandul ca nu mai trebuie sa dai explicatii celor care oricum nu asta asteapta

...nu mai trebuie sa iti bati capul cu femei pentru care e mai important ce scrie pe eticheta bluzei decat ce au in cap,
...nu mai trebuie sa zambesti frumos ca "asa se face",
...sa nu patezi mocheta cu cafea ca e "de fitze" si e corporatista,
...nu mai trebuie sa explici de ce un link trebuie sa se deschida si el undeva intr-o pagina totusi, ce e ala un banner si "de ce nu au reduceri, fata, in mall ca eu mor daca nu imi cumpar pantofii aia"...

Si cerul asta senin de dimineata si gandul ca in sfarsit am scapat ma fac sa zambesc.

Sirnea sau unde incepe cerul senin

La Sirnea incepe cerul senin...


Perdelele sunt diferite...


Iubirea e neconditionata si nu tine cont de rasa...

Nimeni nu se grabeste...


Pentru ca tot acolo ajunge...

In locul cu cel mai senin cer din lume.