1948 de mailuri

Suntem niste cutii care inmagazineaza stari.

1948 de mailuri. Coincidente absurd de contondente. La un moment dat ne oprim si vrem sa vedem ce e in urma. Eu m-am oprit si am vazut:

Foi de matematica, articole, trebuie sa imi trimiti pana joi, hai la mare, vreau ACUM struguri, crezi ca va ateriza avionul daca ninge tot asa pana vineri, omul de zapada de la Poiana Brasov, iti aduci aminte cand ne inchideam in dulap, hai pana la iancului pe jos sa iau si eu ceva de mancare, cu ce ne imbracam diseara, nu, ai inebunit, da, stiu, minti, vii in pauza la cafea, elefantul indian, la ora asta imi asum responsabilitatile, latra usor, ma apuca cu mainile de fular, on my own terms, raport 7-11 ianuarie, Hotel des Grands Hommes, pisica de pe acoperis, raspunde odata la mailul asta, sper sa iti placa,nu e cine stie ce, contul tau a fost creat si trebuie activat, conversatie imaginara de seara, link foarte important, your personalized aura reading, ce-ti mai fac pantofii white coffee, astept confimarea ta, cosmeticele MAC, vantul de la 11 noaptea si inghetata de pepene galben de la Spring, you'll be alright now sugar, Whitesnake si tigara fumata pe bordura, o dimineata cu miros de inceput de iulie si o seara cu miros de sfarsit de septembrie, dupa aurel, adriana si ciorba, doar un nenorocit de abonat vodafone, comanda dumneavoatra a fost expediata, casa de la Sirnea, bere de ziua lui cata, urasc sa imi zici salut, update profile, welcome to anyvite, deci mergem toti, da, hompage, nu, nu se simte mai bine, te sun eu, gata, lasa-ma in pace, cum sa te trezesti dimineata, da, da, da, struguri din aceia care iti lasa multa apa in gura, vedem maine.

Cum ziceam, suntem niste cutiute de stari.

Si uneori ramanem deschise.

Un fel anume

Intr-un fel anume, total aiurea, nu stiu sa conduc.

Mecanismul masinilor de cuvinte

Exista un parc. Probabil ca pentru fiecare exista, la un moment dat, un parc. In care incepi sa visezi. Fluturi mari si albi si leagane care scartaie. Mirosul de noapte si de trotuare dupa ploaie, umbrele copiilor care si-au julit genuchii in dupa-amieze de vara pe aleile lui.

Exista un parc ce memoreaza imagini, cuvinte, ferestre deschise, usi in spatele carora se afla salvarea ta. Cuvinte pe care nu le-ai spus. Din frica de a nu se transforma in fantome albe care te vor bantui in fiecare zi de ianuarie.

Exista un parc cu gradina aceea, odata minunata, din spate. Unde culegi trandafiri salbatici din care faci dulceata. Unde inveti sa invarti masinaria din care fabrici cuvinte nespuse. In fiecare noapte, cineva are grija de tot: de cuvinte, de gesturi, de vise, de uitare.

Pana intr-o zi.

Pastrezi tot in urma si reinveti sa uiti sa invarti masinaria din care fabrici cuvinte nespuse. Pana la urma, toate masinariile au acelasi principiu.

L-am aflat.