Cred ca toti avem aceasta abilitate, care zace in noi, latenta, dornica de a fi folosita macar din cand in cand. Eu am trezit-o azi, "din cauza" unui borcan cu dulceata cu portocale, primit intr-una din, teoretic, cele mai urate zile din an.
Deci eu zic sa deschizi ochii, sa iti deschizi inima, sa mergi cu incredere pe orice drum iti rezerva viata, pentru ca, pana la urma, lucrurile bune te "traznesc" de unde si cand nu astepti si nu speri.
Pentru mine a fost un borcan de dulceata de portocale (din aceea buna, de casa, cum nu mai mancasem de aproape 20 de ani).
Pentru tine poate fi de visine, de gutui, de nuci, de orice. Sau poate ca nu dulceata e cheia. Poate ca e orice nimic care te emotioneaza si te face asa, putin, sa te usture ochii.
Iar dupa aceea trebuie neaparat sa te uiti pe cer. Si sa imi spui cum arata curcubeul tau.
Deci eu zic sa deschizi ochii, sa iti deschizi inima, sa mergi cu incredere pe orice drum iti rezerva viata, pentru ca, pana la urma, lucrurile bune te "traznesc" de unde si cand nu astepti si nu speri.
Pentru mine a fost un borcan de dulceata de portocale (din aceea buna, de casa, cum nu mai mancasem de aproape 20 de ani).
Pentru tine poate fi de visine, de gutui, de nuci, de orice. Sau poate ca nu dulceata e cheia. Poate ca e orice nimic care te emotioneaza si te face asa, putin, sa te usture ochii.
Iar dupa aceea trebuie neaparat sa te uiti pe cer. Si sa imi spui cum arata curcubeul tau.
