marți, 27 mai 2008
luni, 26 mai 2008
Vantul de la 11 noaptea
"Some things have to be believed to be seen"
Ma gandeam care sunt acele lucruri in care trebuie sa crezi pentru a le putea vedea. Minuni, tampenii, vise, chestii de genul pe care le "vezi" seara tarziu si ti le amintesti dimineata devreme in aburii de somn.
Unele lucruri indecent de frumoase, pe care le vezi doar cu ochii inchisi dar in care crezi. Pur si simplu, asa: am crezut ca pot face magii de ninsoare, si a nins... am crezut ca pot linistii furtuna din gandurile tale, am reusit... am crezut ca mirosea a primavara in ianuarie, am gasit primii ghiocei sub zapada, a doua zi, am crezut ca oamenii pe care ii iubesc ma iubesc la randul lor, am simtit asta.
Uneori trebuie doar sa crezi, in cel mai simplu mod cu putinta. Sa inchizi ochii cateva minute, sa respiri vantul de la 11 noaptea, atunci cand inima iti bate mai puternic, si sa vezi.
Ma gandeam care sunt acele lucruri in care trebuie sa crezi pentru a le putea vedea. Minuni, tampenii, vise, chestii de genul pe care le "vezi" seara tarziu si ti le amintesti dimineata devreme in aburii de somn.
Unele lucruri indecent de frumoase, pe care le vezi doar cu ochii inchisi dar in care crezi. Pur si simplu, asa: am crezut ca pot face magii de ninsoare, si a nins... am crezut ca pot linistii furtuna din gandurile tale, am reusit... am crezut ca mirosea a primavara in ianuarie, am gasit primii ghiocei sub zapada, a doua zi, am crezut ca oamenii pe care ii iubesc ma iubesc la randul lor, am simtit asta.
Uneori trebuie doar sa crezi, in cel mai simplu mod cu putinta. Sa inchizi ochii cateva minute, sa respiri vantul de la 11 noaptea, atunci cand inima iti bate mai puternic, si sa vezi.
duminică, 25 mai 2008
Riders on the storm
Te-am descoperit duminica seara. In locul meu preferat. Ti-am zis ca nu mai cred de putin timp in dragoste la prima vedere. Trec primele 5 minute. Si uit ce am zis mai devreme. Tipul de la bar zambeste. Dar nu sunt singura azi. Abia ating cu varfurile degetelor de la picioare pamantul de sub scaunul inalt din piele alba. "There's a killer on the road... Riders on the storm..."
Putin fum si gustul puternic de piersici. Ti-am zis ca ma innebuneste mirosul tau? "Into this house were born... Into this world were thrown..." Au trecut 3 ore, sunt tot aici. Asta ar trebui sa iti spuna multe. Tipul de la bar vorbeste prostii. Nu il aud. Imi placi. Dar trebuie sa plec. Te gasesc acolo in fiecare zi. La fel, cu parfum de piersici. Si uneori, cirese.
Se apropie furtuna. Nu e bine sa ne prinda impreuna.
There's a killer on the road... Riders on the storm..."
Putin fum si gustul puternic de piersici. Ti-am zis ca ma innebuneste mirosul tau? "Into this house were born... Into this world were thrown..." Au trecut 3 ore, sunt tot aici. Asta ar trebui sa iti spuna multe. Tipul de la bar vorbeste prostii. Nu il aud. Imi placi. Dar trebuie sa plec. Te gasesc acolo in fiecare zi. La fel, cu parfum de piersici. Si uneori, cirese.
Se apropie furtuna. Nu e bine sa ne prinda impreuna.
There's a killer on the road... Riders on the storm..."
sâmbătă, 24 mai 2008
De ce miroase a vara?
Primii stropi de ploaie in lumina aproape portocalie de la ora 6. Miros de praf si o sosea pustie. Ma dor putin picioarele si ma cert cu vantul care imi incurca suvitele de par.
Imi place mirosul acela de ploaie si liniste dinainte. Miros de vara, de ploaie, de praf, de vant, de apa, de lucruri la locul lor, de oameni tristi sau fericiti.
Cafeaua prea dulce de la 6 si un sfert. Vorbele spuse si neauzite din cauza vantului. Cateva raze de soare ma fac sa inchid ochii. Si sa vad mai bine.
Clovnul care vinde baloane "ce zboara garantat" la un pret de nimic si zambete "pe gratis". Ii ofer si eu unul. Tot gratis.
Oameni grabiti, care au uitat sa vada lucrurile "neesentiale". Atat de neesentiale, incat ne tin in viata.
Mirosul de cer aproape senin, de ploaie cu soare, de piele arsa de soare si de iarba proaspata.
Cat de departe e prea aproape? De ce miroase asa a vara azi la ora 6?
Imi place mirosul acela de ploaie si liniste dinainte. Miros de vara, de ploaie, de praf, de vant, de apa, de lucruri la locul lor, de oameni tristi sau fericiti.
Cafeaua prea dulce de la 6 si un sfert. Vorbele spuse si neauzite din cauza vantului. Cateva raze de soare ma fac sa inchid ochii. Si sa vad mai bine.
Clovnul care vinde baloane "ce zboara garantat" la un pret de nimic si zambete "pe gratis". Ii ofer si eu unul. Tot gratis.
Oameni grabiti, care au uitat sa vada lucrurile "neesentiale". Atat de neesentiale, incat ne tin in viata.
Mirosul de cer aproape senin, de ploaie cu soare, de piele arsa de soare si de iarba proaspata.
Cat de departe e prea aproape? De ce miroase asa a vara azi la ora 6?
joi, 22 mai 2008
miercuri, 21 mai 2008
Bilete de papagal
Ii vad fata printre doua crengute de trandafir salbatic. In aceeasi statie de metrou. Ca de obicei. Mai e putin si ploua. Si starea aceea de agitatie inexplicabila.
"Trenul accelerat in directia...". Tipul cu bilete de papagal. Mi-e frig, nu vezi?
Batrana de langa scari. Azi e fericita.
Mai e putin si ploua. Mirosul de trenuri, mai puternic si intepator ca niciodata. Ma amestec printre ei, atat de diferiti, pana nu mai aud decat un fosnet continuu de pasi. Langa mine, citeste biletul de papagal. Inca putina cafea. Rasul meu pe care incerc sa il acopar. Mi-e frig.
Mirosul de cirese aproape coapte, noaptea, inainte de furtuna. Prima, a doua, a treia strada, la fel de pustii. Si chiar mi-e frig.
Mai e atat de putin si ploua. Doar uita-te la mine.
"Trenul accelerat in directia...". Tipul cu bilete de papagal. Mi-e frig, nu vezi?
Batrana de langa scari. Azi e fericita.
Mai e putin si ploua. Mirosul de trenuri, mai puternic si intepator ca niciodata. Ma amestec printre ei, atat de diferiti, pana nu mai aud decat un fosnet continuu de pasi. Langa mine, citeste biletul de papagal. Inca putina cafea. Rasul meu pe care incerc sa il acopar. Mi-e frig.
Mirosul de cirese aproape coapte, noaptea, inainte de furtuna. Prima, a doua, a treia strada, la fel de pustii. Si chiar mi-e frig.
Mai e atat de putin si ploua. Doar uita-te la mine.
marți, 20 mai 2008
luni, 19 mai 2008
Retete de fericire
Cautam retete de fericire. Dar de fapt neglijam secundele. Sunt mai importante. Nu poti fi fericit o viata. Dar poti avea milioane de secunde de fericire. Inchizi ochii si nu iti pasa de nimic altceva.
Ma intrebam care este secretul unei relatii. Cat de asemanator sau de diferit trebuie sa fi ca sa mearga. Cat de mult trebuie sa accepti sau sa nu. Cat de mult trebuie sa te schimbi sau nu.
Habar n-am.
Nu am urmat niciodata vreo regula si nici nu o voi face vreodata. Probabil ca gresesc enorm, dar, cum zicea cineva, "asa esti tu". Ma simt minunat fiind eu. Ma simt extraordinar cand ceilalti inteleg de ce am chef sa ma descalt azi pe strada si de ce am chef sa mananc ciocolata la 2 noaptea.
Ma intrebam care este secretul sa te trezesti dimineata zambind.
Habar n-am.
Dar ma trezesc zambind. Si imi place cafeaua mea de dimineata. Nu am urmat niciodata vreo regula dupa care sa o prepar. Si nu o voi face vreodata.
Ma intrebam care este secretul unei relatii. Cat de asemanator sau de diferit trebuie sa fi ca sa mearga. Cat de mult trebuie sa accepti sau sa nu. Cat de mult trebuie sa te schimbi sau nu.
Habar n-am.
Nu am urmat niciodata vreo regula si nici nu o voi face vreodata. Probabil ca gresesc enorm, dar, cum zicea cineva, "asa esti tu". Ma simt minunat fiind eu. Ma simt extraordinar cand ceilalti inteleg de ce am chef sa ma descalt azi pe strada si de ce am chef sa mananc ciocolata la 2 noaptea.
Ma intrebam care este secretul sa te trezesti dimineata zambind.
Habar n-am.
Dar ma trezesc zambind. Si imi place cafeaua mea de dimineata. Nu am urmat niciodata vreo regula dupa care sa o prepar. Si nu o voi face vreodata.
These Small Wonders
Here we go again,
With your hair in your face,
My head in my hands
Hoping to find something.
Then these small wonders
Keep us awake at night,
These small wonders
Hold us down the ground,
And show us who we are.
Am gasit-o in sfarsit.
With your hair in your face,
My head in my hands
Hoping to find something.
Then these small wonders
Keep us awake at night,
These small wonders
Hold us down the ground,
And show us who we are.
Am gasit-o in sfarsit.
sâmbătă, 17 mai 2008
S-a deschis strandul!
Unde? La Small Wonders acasa.
Improvizatie, normal, capitolul meu preferat. Una bucata leagan incapator, una bucata costum de baie, 3 bucati vecini curiosi printre gratiile gardului. Le trece. Sa nu faca insolatie.
Delicatese: Cafea cu gheata si inghetata de vanilie. Pepene galben si cirese.
Ambient: putin Bon Jovi pe fundal si cateva pagini din "150 experimente in psihologie".
Picanterii: Am aflat ca tata e un mare meloman si e la curent cu toate barfele din moda si muzica. Nu stiam ca a auzit vreodata de Amy Winehouse, ca ii plac femeile cu putin mai mult de 50 de kilograme si ca ii pare rau ca a ratat-o si de data asta pe Kylie Minogue.
Taskuri ineplinite: o idee de culoare diferita a pielii (vai, fata, si nu e solar), o groaza de pistrui si o sumedenie de suvite blonde. Natural. Un capitol interesant din cele 150 experimente. Am aflat cate minciuni poti spune in 10 minute si de ce foarte rar te casatoresti cu prietenul din copilarie.
Si m-am reindragostit de tine.
Improvizatie, normal, capitolul meu preferat. Una bucata leagan incapator, una bucata costum de baie, 3 bucati vecini curiosi printre gratiile gardului. Le trece. Sa nu faca insolatie.
Delicatese: Cafea cu gheata si inghetata de vanilie. Pepene galben si cirese.
Ambient: putin Bon Jovi pe fundal si cateva pagini din "150 experimente in psihologie".
Picanterii: Am aflat ca tata e un mare meloman si e la curent cu toate barfele din moda si muzica. Nu stiam ca a auzit vreodata de Amy Winehouse, ca ii plac femeile cu putin mai mult de 50 de kilograme si ca ii pare rau ca a ratat-o si de data asta pe Kylie Minogue.
Taskuri ineplinite: o idee de culoare diferita a pielii (vai, fata, si nu e solar), o groaza de pistrui si o sumedenie de suvite blonde. Natural. Un capitol interesant din cele 150 experimente. Am aflat cate minciuni poti spune in 10 minute si de ce foarte rar te casatoresti cu prietenul din copilarie.
Si m-am reindragostit de tine.
vineri, 16 mai 2008
Tipare de vineri
O plimbare normala la o ora normala. Lume normala. Prea normala as putea spune. Aceleasi prototipuri. Aceleasi tipare. O masa intr-un colt, in Cafenea. Ma descalt. Ador sa fac asta si ei sa se uite la mine.
O discutie cu Adela. Ar trebui sa aiba mai multa initiativa. Si incepe episodul de azi. Sa vedem ce pica. Sau cine pica mai bine zis. Cateva minute de analiza, la umbra sau la rece, nu mai conteaza.
Primul subiect: tipa blonda. Blondul acela platinat. Am fost blonda. Urasc bancurile cu blonde. Dar ea... O, ea... Pantaloni stramti. Albi, biensur. Tricou roz. Totul stramt. Privire putin plictisita. "Vai, fata, locul asta nu e suficient de trendy pentru mine.". "Da, fata, iar tu nu mai prezinti niciun interes. Trecem la urmatorul subiect.
Bronz. Mult bronz. Prea mult bronz. Crema, solar. "Vai, fata, ai vazut solarul nou deschis la Unirii? Uite ce misto te face!". "Da, fata, esti una dintr-o mie, la fel. Ahh, si vezi ca nu Marin Preda a scris "De veghe in lanul de secara". Dar poate o gasesti printre vraful de reviste fancy la solarul din Unirii. Care, vai, fata, e chiar tare."
Impinge cu un zambet mai acru decat lamaia din paharul meu salata intr-o parte. "Ti-am zis ca vreau cu ton, nu cu pui." Privirea jenata a chelneritei, dupa o zi intreaga de stat in picioare. "Vai, fata, asta doarme pe ea?". "Vai, fata, poate chiar s-a trezit la 7 dimineata si acum trebuie sa iti suporte tie aerele."
Ne bem cafeaua, si eu si Adela, si plecam. Dupa ce ma incalt. Urasc sa fac asta si ei sa ma priveasca.
Am fost blonda, citesc reviste glossy, am un blog de moda, lucrez in domeniu. Dar nu la asta se rezuma toata viata mea.
Apropo, buna cafeaua de azi.
O discutie cu Adela. Ar trebui sa aiba mai multa initiativa. Si incepe episodul de azi. Sa vedem ce pica. Sau cine pica mai bine zis. Cateva minute de analiza, la umbra sau la rece, nu mai conteaza.
Primul subiect: tipa blonda. Blondul acela platinat. Am fost blonda. Urasc bancurile cu blonde. Dar ea... O, ea... Pantaloni stramti. Albi, biensur. Tricou roz. Totul stramt. Privire putin plictisita. "Vai, fata, locul asta nu e suficient de trendy pentru mine.". "Da, fata, iar tu nu mai prezinti niciun interes. Trecem la urmatorul subiect.
Bronz. Mult bronz. Prea mult bronz. Crema, solar. "Vai, fata, ai vazut solarul nou deschis la Unirii? Uite ce misto te face!". "Da, fata, esti una dintr-o mie, la fel. Ahh, si vezi ca nu Marin Preda a scris "De veghe in lanul de secara". Dar poate o gasesti printre vraful de reviste fancy la solarul din Unirii. Care, vai, fata, e chiar tare."
Impinge cu un zambet mai acru decat lamaia din paharul meu salata intr-o parte. "Ti-am zis ca vreau cu ton, nu cu pui." Privirea jenata a chelneritei, dupa o zi intreaga de stat in picioare. "Vai, fata, asta doarme pe ea?". "Vai, fata, poate chiar s-a trezit la 7 dimineata si acum trebuie sa iti suporte tie aerele."
Ne bem cafeaua, si eu si Adela, si plecam. Dupa ce ma incalt. Urasc sa fac asta si ei sa ma priveasca.
Am fost blonda, citesc reviste glossy, am un blog de moda, lucrez in domeniu. Dar nu la asta se rezuma toata viata mea.
Apropo, buna cafeaua de azi.
joi, 15 mai 2008
Amanti de-o vara
Ne intalnim de obicei pe la inceputul lui martie, dar mai rar. In aprlie incepem sa ne vedem din ce in ce mai des. In mai suntem deja dependenti unul de celalalt. La sfarsitul lui septembrie traiesc cu presimtirea plecarii tale.
Imi place sa imi pierd controlul de fiecare data in preajma ta. Iar tu zambesti. Nu trebuie sa iti dau socoteala pentru nimic si nu trebuie sa imi justifici nimic. Se intampla sa nu te vad cateva zile. Stii, senzatia acea de libertate amara. Ma satur cand esti langa mine si mi-e sete cand pleci.
Esti unul dintre lucrurile care creeaza dependenta. Stii asta si profiti. Toata vara. Dispari cand incepe sa nu mai miroasa dimineata a vara. Ma saruti ca si cum ar fi ultima data. Tremur.
E sfarsit de septembrie. Si dispari. Cu ultima raza. Atunci cand seara miroase a frunze uscate si mi-e putin frig. Dureaza o vara, de fiecare data. Stim amandoi.
Imi place sa imi pierd controlul de fiecare data in preajma ta. Iar tu zambesti. Nu trebuie sa iti dau socoteala pentru nimic si nu trebuie sa imi justifici nimic. Se intampla sa nu te vad cateva zile. Stii, senzatia acea de libertate amara. Ma satur cand esti langa mine si mi-e sete cand pleci.
Esti unul dintre lucrurile care creeaza dependenta. Stii asta si profiti. Toata vara. Dispari cand incepe sa nu mai miroasa dimineata a vara. Ma saruti ca si cum ar fi ultima data. Tremur.
E sfarsit de septembrie. Si dispari. Cu ultima raza. Atunci cand seara miroase a frunze uscate si mi-e putin frig. Dureaza o vara, de fiecare data. Stim amandoi.
marți, 13 mai 2008
Sa treci pe la mine
"Sa treci pe la mine sa iti dau bujori din aceia de vara."
Stiam eu bujorii. Si zambeam. Din aceia mari, rosii, albi si roz. Mai ales cei rosii. Ca obrajii ei acum 50 de ani.
Se sprijina cu degetele brazdate de gardul de fier vechi. Un bujor mai are putin si infloreste. Zambim amandoua. Imi povesteste de mesele de duminica de altadata, cand lucrurile erau diferite si oamenii zambeau altfel. Ii povestesc ca am crescut, dar imi e dor inca de ciresele din ciresul care nu mai exista de mult timp. De cainele care in fiecare sambata la ora 7 dimineata ma trezea din somn. De mult timp, am incetat sa ma mai trezesc sambata dimineata la 7.
Ii intind peste gard 3 lalele, in lipsa de altceva. I se agata manecile de la bluza de lana albastra. Si tace.
"Stii, imi amintesti de ea."
Si tac.
"Sa treci pe la mine sa iti dau bujori din aceia de vara."
Promit. Din aceia de vara. Ii stiu eu.
Stiam eu bujorii. Si zambeam. Din aceia mari, rosii, albi si roz. Mai ales cei rosii. Ca obrajii ei acum 50 de ani.
Se sprijina cu degetele brazdate de gardul de fier vechi. Un bujor mai are putin si infloreste. Zambim amandoua. Imi povesteste de mesele de duminica de altadata, cand lucrurile erau diferite si oamenii zambeau altfel. Ii povestesc ca am crescut, dar imi e dor inca de ciresele din ciresul care nu mai exista de mult timp. De cainele care in fiecare sambata la ora 7 dimineata ma trezea din somn. De mult timp, am incetat sa ma mai trezesc sambata dimineata la 7.
Ii intind peste gard 3 lalele, in lipsa de altceva. I se agata manecile de la bluza de lana albastra. Si tace.
"Stii, imi amintesti de ea."
Si tac.
"Sa treci pe la mine sa iti dau bujori din aceia de vara."
Promit. Din aceia de vara. Ii stiu eu.
sâmbătă, 10 mai 2008
joi, 8 mai 2008
Trei saruturi
Banca inundata de soare, putin uda de la ploaia dinainte. Il vad prin geamul masinii, inchid ochii si imi doresc sa adorm. Cainele de langa el ma priveste insistent. Nu am biscuiti azi. Cred ca s-a prins si se uita in alta parte. Inca mai vreau sa adorm.
Batranul de la metrou de la Piata Victoriei, acolo unde se termina un rand de scari si incepe un altul, la fel de prezent, la ora 8. Ma opresc. Ridica putin privirea. Stie. Caut ceva in geanta, tipul nervos din spatele meu mai are putin si ma lipeste de stalp. Se grabeste sa se certe cu nevasta. Gasesc. Ma aproprii. Zambesc. Imi multumeste. Imi vine sa ii zic eu multumesc. Ma opresc la prima silaba. Mai zambesc o data, ma dezlipesc de langa stalp. Sunetul de leagan ruginit al usilor de metrou.
Placinta cu branza si adierea de mare. Mesele de lemn, murdare pe fiecare colt si vantul care ma infioara de parca as saruta pe cineva. Gustul iaurtului un pic acrisor si zambetele lor trecute de 70 de ani, un pic invechite, un pic... atat de tandre. Cateva frimituri de placinta, pe jos. Din nou vantul.
Oare de ce inchidem ochii atunci cand sarutam?
Batranul de la metrou de la Piata Victoriei, acolo unde se termina un rand de scari si incepe un altul, la fel de prezent, la ora 8. Ma opresc. Ridica putin privirea. Stie. Caut ceva in geanta, tipul nervos din spatele meu mai are putin si ma lipeste de stalp. Se grabeste sa se certe cu nevasta. Gasesc. Ma aproprii. Zambesc. Imi multumeste. Imi vine sa ii zic eu multumesc. Ma opresc la prima silaba. Mai zambesc o data, ma dezlipesc de langa stalp. Sunetul de leagan ruginit al usilor de metrou.
Placinta cu branza si adierea de mare. Mesele de lemn, murdare pe fiecare colt si vantul care ma infioara de parca as saruta pe cineva. Gustul iaurtului un pic acrisor si zambetele lor trecute de 70 de ani, un pic invechite, un pic... atat de tandre. Cateva frimituri de placinta, pe jos. Din nou vantul.
Oare de ce inchidem ochii atunci cand sarutam?
miercuri, 7 mai 2008
Pana la capat
Am dat intamplator peste povestea asta, intre doua cani de cafea si un privit plictisit pe geam.
Si mi-am dat seama ca totul inseamna mai mult decat un simplu drum, o suma de lucruri care "trebuie" facute, un job, o familie sau un grup de prieteni.
E vorba de cum te bucuri tu in fiecare zi de ceea ce primesti din jur, de cum percepi diferite situatii, de cum reusesti sa ii bucuri pe altii.
E vorba de o atitudine.
Si, intre doua cani de cafea si un privit plictisit pe geam, am gasit raspunsul la intrebarea care ma chinuia acum 4 ani de zile: pana cand merita sa lupti?
Banuiam eu. Pana la capat.
Povestea o puteti citi aici.
Si mi-am dat seama ca totul inseamna mai mult decat un simplu drum, o suma de lucruri care "trebuie" facute, un job, o familie sau un grup de prieteni.
E vorba de cum te bucuri tu in fiecare zi de ceea ce primesti din jur, de cum percepi diferite situatii, de cum reusesti sa ii bucuri pe altii.
E vorba de o atitudine.
Si, intre doua cani de cafea si un privit plictisit pe geam, am gasit raspunsul la intrebarea care ma chinuia acum 4 ani de zile: pana cand merita sa lupti?
Banuiam eu. Pana la capat.
Povestea o puteti citi aici.
marți, 6 mai 2008
luni, 5 mai 2008
Libertate in doi
Bagaje facute in graba, ploaia rece si picioarele mele goale. Vant. Departe. Cat mai departe.
Te asteptam de cateva luni bune. Imi era dor sa te simt langa mine din nou. Sentimentul acela de libertate in doi. De totul este posibil. Am clipit cand te-am reintalnit. Repede, ca un copil fericit care isi vede jucaria preferata. Noi doua intotdeauna ne-am jucat, am fost fericite, am ras, am plans si am visat.
Scoici, nisip in pantofii rosii. Frig. Libertate. Departe. Cat mai departe.
Cafeaua de dimineata, tricourile aruncate pe pat, parul meu ciufulit si briza ta care m-a facut mereu sa redevin eu. Vocea ta seara, plaja din Vama Veche, nisipul care ma intepa in talpa stanga, soarele si pistruii, tricoul cu Nirvana, ploaia torentiala de la intoarcere si dorul meu.
Deja imi lipsesti.
Te asteptam de cateva luni bune. Imi era dor sa te simt langa mine din nou. Sentimentul acela de libertate in doi. De totul este posibil. Am clipit cand te-am reintalnit. Repede, ca un copil fericit care isi vede jucaria preferata. Noi doua intotdeauna ne-am jucat, am fost fericite, am ras, am plans si am visat.
Scoici, nisip in pantofii rosii. Frig. Libertate. Departe. Cat mai departe.
Cafeaua de dimineata, tricourile aruncate pe pat, parul meu ciufulit si briza ta care m-a facut mereu sa redevin eu. Vocea ta seara, plaja din Vama Veche, nisipul care ma intepa in talpa stanga, soarele si pistruii, tricoul cu Nirvana, ploaia torentiala de la intoarcere si dorul meu.
Deja imi lipsesti.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
