Prietena mea de la Motivi

O dimineata clasica de sambata. Cauta manusile, cauta lista, ipod-ul e incarcat, un bilet cu doua calatorii dus-intors pana in Carrefour. Bun. Trece un 102, prea departe, trece al doilea 102, ma uit la gheata, ma uit la genuchii mei, ma gandesc sa alerg, ma uit iar la gheata, decid ca e mai sanatos pe jos.

Nu sunt un mare fan Motivi (un magazin de haine pentru posibilii cititori de sex masculin ale caror posibile prietene nu i-au carat acolo, bravo lor), dar institnctul meu de pradator in perioada reducerilor de 70% mi-a zis "hai, fa o exceptie de data asta".

Si intru.

Gol, ca sambata dimineata la 11. Ma uit in stanga, in dreapta si VINE. Ii simt rasuflarea in ceafa, isi drege glasul, inevitabilul ei "va ajut cu ceva", inevitabilul meu "multumesc, deocamdata ma uit". Ma lasa in pace cat sa mai pun mana pe o pereche de pantaloni si un tricou. Si acum ma intreb de ce naiba am facut-o.

"Sunt foarte frumosi, vreti sa vi-i duc la cabina?"

"Da, multumesc".

Tot raul spre bine pana la urma.

Intru in cabina, ies, crezand ca am gresit. Ma asteptau, puse frumos, alte 2 perechi de pantaloni si 2 tricouri, "poate o sa-ti placa". Uuuu, deja ne-am apropiat, imi zice mie schimbarea brusca a pronumelui personal folosit. Trec peste. E bine sa treci peste uneori.

Probez. Ii simt DIN NOU rasuflarea de partea cealalta a cabinei.

"Gata? Ai terminat?"

Pregatita cu o replica, dar ma abtin.

"Nu."

Se foieste, o simt. Si incepe:

"Saptamana trecuta mi-am cumparat si eu o pereche de pantaloni ca ai tai si de atunci nu ii mai dau jos" (wow). "Auzi, imi place culoarea ta de par, e naturala?"

(Complimentele primite din partea strainilor de obicei ma emotionau intr-un fel anume, de data asta insa n-a mers).

Ma schimb, deja mi-e cald, m-am enervat, incep sa ma gandesc ce-o fi fost in mintea mea sa intru in loc sa stau linistita acum cu o lista si o cutie de suc de rosii in mana intre doua rafturi din Carrefour.

Si brusc, evident in momentul in care ma schimbam, se da la o parte perdeaua cabinei. Nu apuc sa vad decat o privire de sex barbatesc indecent atintita asupra mea si vocea prietenei mele pierdute: "ah, ma scuzati, am crezut ca v-ati schimbat deja." - de remrcat din nou schimbarea pronumelui folosit.

I-am pus in brate cele 2 perechi de pantaloni si cele 2 tricouri (deci da, in continuare nu-mi place Motivi), i-am multumit din priviri tipului care a avut decenta sa nu ii dea un cot si prietenului lui sa ma vada, mi-am zis ca na, uneori trebuie sa mai iesi putin din rutina, chiar daca asta inseamna sa ramai fara tricou sambata dimineata in fata unui strain intr-un magazin Motivi si am plecat.

Carreffour, suc de rosii, here I come. No more Motivi for me. O sa ma gandesc la o alta varianta de iesire din rutina pentru diminetile de sambata.