Perdele de vineri

Adoarme incet langa mine. Atat de incet incat imi dau seama de fiecare etapa dinainte de a incepe sa viseze. A uitat cateva reviste pe noptiera, deschise la aceeasi pagina ca in fiecare seara si o ceasca cu ceai de iasomie.

Se trezeste aproape la aceeasi ora, dar in mod diferit. Azi se trezeste pentru vineri. E o stare diferita. Indeparteaza usor draperiile si i se incurca mainile intre cele doua straturi de perdele si jaluzele.

Se face mai lumina, din ce in ce mai lumina, si din ce in ce mai somn.

Stie ca desi o sa i se impiedice varfurile pantofilor in zapada amestecata cu noroi, miroase a primavara. Chiar daca dupa cateva zile o sa ninga din nou.

Dar vinerea dimineata intotdeauna miroase asa. A primavara si a cacao. A somn, a lumina si a lucruri neincepute.