Sau cum poti sa iti pierzi cumpatul din cauza unei placinte cu branza.
Nu ma pricep sa fac placinta cu branza. Ultima incercare in acest sens s-a soldat cu o indigestie a catelului meu de acum cativa ani. Era vorba insa despre placinta cu branza dulce si stafide, este o scuza, nu? Cea cu branza sarata cred ca imi iese de minune :p
Dupa cum spuneam, echilibrul devine o problema foarte fragila zilele astea. Echilibrul unei cani de cafea, echilibrul interior, echilibrul unor picioare adormite pe tocuri. Totul se rezuma la a nu cadea. Sau varsa. Sau trece peste.
In fine, m-am trezit cu o pofta nebuna de placinta cu branza. Sarata, bineinteles. Nu imi mai plac dulcegariile :)). Am trecut peste, gandul ca peste cateva zile plec la mare este mai motivant decat mirosul de placinta. Sau cel putin asa credeam eu. Din nou acelasi metrou, aceleasi statii, aceeasi oameni care infuleca cu pofta pateuri, care evident nu sunt bune, chiar daca sunt cu branza. Rezist. Inca o statie, inca un pateu cu branza si frimituri care cad la picioarele mele. Rezistam eroic si eu, si pofta mea, si picioarele mele chinuite pe tocuri.
Aproape am ajuns la destinatie, trec victorioasa pe langa o patiserie care arata rau. (merge de fiecare data automotivarea:) ). Ma izbeste un miros de placinta dobrogeana proaspat scoasa din cuptor. Cu toate acestea imi tot spun ca poate e veche si reincalzita, ca patiseria e dubioasa, ca ma grabesc, ca plec la mare, ca branza nu e buna, ca.... ok, trebuie sa ma ridic de pe jos.
Stiam eu ca au pus astia trepte in plus la metrou. Dar nici chiar asa. Nu in ziua cand sunt eu pe tocuri. Nu cand ma uit aiurea dupa placinte cu branza (care nu sunt bune), nu la ora de varf cand e plin ochi in statiile de metrou.
Arunc o privire in stanga. Un tip care zambeste. Bun. In dreapta. O tanti cam intepata, la fel, zambeste. Zambetul ei nu imi place insa, cam acru. Trebuie sa mai exerseze. In fata: PLACINTA. Imi zambeste si ea din vitrina. Ma gandesc ca e acra, la fel ca duduia cea intepata. In spate mi-e groaza sa ma mai uit.
Imi adun geanta imprastiata, picioarele cu vanatai (off, si plec la mare), arunc o privire plina de ura si pasiune catre placinta si merg mai departe. De azi am un nou motto: Dupa barbati, tramvaie si PLACINTE sa nu alergi niciodata!
marți, 31 iulie 2007
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
21 comentarii:
Esti extraordinara, draga mea...cum d-zeu te-ai impiedicat pe scarile de la metrou?? :))
Vezi dk mai stau mult pe langa tine, incep sa fac la fel. Azi cafeaua, maine pic in cap la metrou in timp ce caut cu privirea barbati si pricomigdale. Cool :D
Draga mea Carmen, stiu ca sunt pur si simplu molipsitoare:) Dupa cum ai vazut azi am fost toata un zambet, habar n-am de ce:) Macar molipseste-te de asta, adica ia partile bune, nu alea rele. De cele rele ma ocup io :d
Super haios postul tau. Am lesinat de ras citindu-l. :))
Cu asta cu cafeaua vezi ca s-a molipsit deja Sorin, acum Carmen. Mai usor...
Pai eu ii pun sa se molipseasca? :)) Pur si simplu nu ma pot abtine. Si nici ei. Acum caut urmatoare victime :d Bem maine dimineata o cafea?:))
Pe Sorin nu cred ca l-a molipsit Simona. Sorin e asa din nastere :D.
Eu in schimb am fost molipsita :((
Da, intr-adevar, Sorin nu a fost "infestat", asa s-a nascut. Imi e chiar rival in ceea ce priveste varsatul lucrurilor :)) Ufff, se pare ca e un subiect la moda.... cafeaua, varsatul si Sorin:))
Si Carmen, jur ca nu zambesc acum.:)
Hihi, bem cafea. Oricum voiam sa te invit :p Apropo nu vrei sa vorbim si pe mess? Ne-am mutat pe blog conversatiile?
Si apropo, am remarcat si eu ca Sorin e un subiect la moda. Hai maine toate 3 la o cafea sa discutam despre acest subiect in fashion. :)))
Sorin, zi si tu ceva in apararea ta. Sau nu suntem interesante?
Deh, tacere. Varsa cafeaua in liniste acum probabil.:p
hm... daca v-ati mutat conversatiile pe blog, deja mi se face frica. :D
Mi-e frica sa mai vars cafeaua, mi-e frica sa vars ceaiul, sa dau drumul la robinet, sa beau apa sau sa vad oameni cum fac asta. Mi-e teama ca va ploua. :)
In rest, n-am nimic de zis in apararea mea. Cel mult ca invitatiile la cafea sunt periculoase. :)
Vroiam sa mai scriu o fraza, dar iar mi s-a facut frica, ha! ha!
Hmm, Sorin fii mai ferm, te rog :)
Si Carmen un pic mai autoritara
Si Simona, mai tii minte de la evaluarea din februarie... sa arati cand te bucuri... de suferintele altora... lui Sorin in speta
Da??? Sa fiu mai autoritara....asa, bineeee
Autoritara voi fi :D
Ha, ha-urile acestea repetitive nu sunt buhe. Bine ai venit pe varianta noastra de mess.
ooo, da, imi voi manifesta bucuria, bineinteles. Si raluca, nu mai gandi in oglinda cu mine la faza cu sorin fii mai ferm:))
Draga mea, intre noi este o conexiunea foarte puternica. Stil Harry POtter si Voldemort (mama ce obsedata sunt)
am citt si funny-urile ... nu sunt toate asa... am aflat simplu ( asta e cuvantul, e atat de simplu totul ! ) ca nu te intelege lumea, dar ca incerci sa nu iti mai pese de asta, ca alergi dupa placinte :) , ca esti distrata si ca esti vesela, iar iti plac zambetele frumoase si blandetea, ca ai nevoie de liniste ( sufleteasca ma refer ) si ca vezi multe cu ochii, dar si cu sufletul, ca te poti agata de lucruri marunte, iar asta e cu adevarat minunat... restul... poate pe mess vreodata, acum e vremea pentru somn, caci de maine... serviciu, oameni posomorati , starea mea de tristete ( offf, si eu sunt atat de vesel de felul meu ) , cele 5 minute de dimineata in care nu mai stii nici sa mergi ca lumea, observi ca nu mai poti sa vorbesti, iar vocea ta suna de parca s-a spart un difuzor, cand parca suntem bebelusi si ne trebuie parca si un abecedar ca sa (re)invatam sa fim oameni mari... hai ca am fugit la nani, iti multumesc ca m-ai primit si azi, iti multumesc ca scrii asa frumos, iti multumesc pentru tot... ai grija de tine si de sufletul tau si... ne mai vedem, presimt asta... :)
Trimiteți un comentariu