O plimbare cu taxiul noaptea e ca un film. Te face sa revezi chestii. Franturi, oameni, voci, locuri, stari.
Kisseleff si mirosul din Herastrau, noaptea, de iarba si apa. Necugetat.
Holurile lungi, noi trei si aceeasi cafea de dimineata. Zapada de dupa Craciun si geamurile aburite. Minunat.
Strazile din Paris, femeia cu ursul din targul de vechituri, Pont Noeuf, ecoul din statiile de metrou si lumina din Notre Dame. Ireal.
Cafeneaua. De fiecare data diferita. Sangria si cafea. Ploaie torentiala. Cel mai sincer hohot de ras. Intens.
Tortul de ciocolata de la 3 ani. Primele amintiri. Arcurile de pat rupte. Gustul de alune. Praful din sertarele unei case prea vechi. Dor.
Soseaua. Drumul spre mare. Frigul de dimineata. Mirosul de cafea amestecat cu cel de sare si nisip. Dependenta.
Si 20 minute. Cate o parte din fiecare, pe intuneric, iar si iar. Painted on my heart.
miercuri, 30 iulie 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
textul tau (turcoaz) mi-a adus aminte de un film (negru) al lui scorsese. de un mare film . stii care, nu? :)
Taxi driver :)
cu taxiul noaptea imi amintesc in primul rand liliac. un brat de liliac aruncat pe bancheta din spate a masinii
parfumul, gustul,
muzica primaverii.
Trimiteți un comentariu