Stateam si ma gandeam de ce unii oameni, care par atat de fermecatori si de "umani" la prima vedere, pot deveni, in doar cateva momente, atat de respingatori. Paradoxal, fiecare are momentul lui de uratenie. E la fel de normal si totusi...
1. Tonul vocii - urasc acea voce putin superioara, putin indiferenta, putin acra si cu foarte mare sila in ea. Imi da senzatia ca nu mai vorbesc cu un om, ci pur si simplu cu un porc. Asta imi provoaca. Poate nu e cea mai potrivita comparatie, in definitiv porcii sunt animale atat de dragute...
2. Privirea - ma enerveaza la culme privirea anumitor oameni din metrou. In special de sex feminin. Trebuie sa ii suport in fiecare dimineata, fix la ora 8, fix aceeasi oameni. Ii vad de la o zi la alta cum se schimba sau, dimpotriva, cat de inflexibili raman. Si au acea privire de "uita-te la asta cum e imbracata".
3. Frustrarea - daca macar ai asa ceva, fa ceva in sensul asta. Intra aici tipul barbatului de peste 30 de ani care a acumulat deja un bagaj de rateuri sentimentale sau tipa care iti "reaminteste" in fiecare zi ca "vai, draga, arati tare rau azi".
4. Nimicul - vag, vag, stiu. Intra aici toti cei care au uitat sa se bucure de chestii marunte iar scopul lor suprem in viata este sa ajunga cat mai repede sus si atat. Ii intrebi daca le place cafeaua, iti vor raspunde ca da, dar e cam scumpa. Le arati ca ploua afara si miroase a vara, te cred nebun.
5. Lipsa de personalitate. Mult timp am crezut ca nu exista asa ceva, ca in spatele acestui gen de oameni se ascund persoane minunate pe care doar trebuie sa le descoperi. Nu e chiar asa. In majoritatea cazurilor dai peste niste indivizi total aplatizati, fara pareri, opinii sau puncte de vedere. Si oricum, in faza cu partea minunata a oamenilor incep pana si eu sa cred din ce in ce mai putin...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu