Se spune ca fiecare dezordine are la baza ordinea ei. Ma gandesc ca exista un mecanism potrivit caruia lucrurile se aranjeaza de la sine chiar si in cel mai mare haos. Numai ca nu imi place sa ma bazez pe mecanisme, "ajutor divin", intamplare sau noroc. Nu imi place sa stiu ca cineva imi poate hotari intr-un fel sau altul ce mi se va intampla maine, ce voi manca la pranz sau ce pereche de pantofi voi alege diseara.
Si iata cum am inceput lupta cu morile de vant, mai bine zis lupta cu toate lucrurile care nu sunt la locul lor. Stiu ca e absurd si ca n-ar trebui sa ma deranjeze ca de exemplu azi am ales sa beau espresso fara zahar in loc de cafea cu lapte, ca am hotarat sa renunt sa ma trezesc la 5 jumate in favoarea lui 5.45, ca am hotarat sa nu ma mai deranjeze oamenii si lucrurile care prin natura lor chiar nu aveau cum sa faca asta.
De fiecare data aveam un plan. Pentru orice. Nu sunt bune. Sau nu in cazul de fata. Atunci cand e vorba de oameni si stari, poti fi luat atat de usor prin surprindere... Oricum, in mod normal, ziua care niciodata nu are 25 de ore, desi imi doresc asta cu disperare, este si asa mult prea scurta pentru a face planuri si a ma chinui sa inteleg tot ceea ce se intampla si ce gandeste fiecare.
Probabil ca imi doresc sa schimb prea multe. Probabil ca devin mai agresiva ca de obicei. Probabil ca lucrurile se succed prea repede.Probabil ca oamenii din jurul meu se schimba. Probabil ca nici maine ziua nu va avea 25 de ore.
joi, 30 august 2007
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
.jpg)
3 comentarii:
De ziua ta iti fac cadou un ceas cu 25 de ore :D Stiu ca universul nu se va schimba din cauza acestui ceas, dar lumea ta, da. Ne vedem la ora 24.40 la fantana?
Ehhh..poate gasesti unul cu 26 de ore, ca m-am gandit mai bine si e mai convenabil asa:)
si pentru ca tot ziceai ca sunt nemultumita mereu, draga dana, accept si unul cu doar 25 de ore si jumatate:)
Trimiteți un comentariu