L-am uitat pe ultimul scaun din ultimul 90 de pe ziua de azi. Cuminte, s-a uitat cu mine pe fereastra spalata de ploaie tot drumul. Stie ca nu imi place sa vorbeasca aiurea si a tacut la fel de pios ca si o calugarita abia intrata in manastire.
Ma mai uitam din cand in cand la el. Si mi se facea pofta. Dar ploua prea frumos astfel incat sa ii stric tacerile aburinde cu gandurile mele ascunse. Am mers pret de cateva statii, doar noi si stropii de ploaie, si aburii de pe geamuri.
Dupa a doua statie, au inceput manifestarile tandre. Brusc, m-am gandit ca poate ii e frig. Nu aveam altceva, asa ca i-am cedat o manusa de a mea. Cu dungi albastre, albe si rosii. A primit-o recunoscator. Atat ii trebuia...
Am mers inca o statie si inca una... Deja a trebuit sa impartim dragul nostru 90 cu privirile curioase ale calatorilor infrigurati. Nu mai aveam rabdare si el stia asta. Dar nu am ce sa ii fac. Toate lucrurile frumoase au un sfarsit. Toate ploile au un cer senin. Toate autobuzele au un capat. Si toate gandurile mele au o limita.
Mai era putin. Stia si stiam. Il privesc. Ultima privire. Ma pregateam sa pun capat. Se deschid usile. Si ploua. Si ma grabesc. Si cobor. Si ma impiedic. Si il uit acolo. Pe ultimul scaun din ultimul 90. Cu pareri reciproce de rau.
Intotdeauna mi-au placut strudelele cu dovleac. Iar acesta era ultimul pe seara de azi.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
5 comentarii:
acum imi pare rau ca nu merg acasa cu troleibuzul 90... de preferat cu ultimul... as fi gasit acolo, pe un scaun, tot ultimul, un strop din gandurile tale si prajitura cu dovleac, cu siguranta ultima din seara asta, ce ti-a fost tovaras prin ploaie si visare... si poate, ca un vechi cavaler, as fi recuperat si manusa... dar o sa iti iau urma, mirosul de dovleac te-a tradat, iar pasii de ganduri si de ploi ii aud mai clar prin cuvinte si prin noapte...
Buna dimineata, Simona !
Si eu care credeam ca e vorba de vreun fericit castigator al locului de langa tine, fie el si in autobuz...:)...dar clar strudele bat orice altceva de genul...foarte tare articolul tau, m-a tinut in suspans pana la final...11 septembrie, tu sa fii sanatoasa...ca maine iti iei alt strudel si mai repede de cat te astepti se va ocupa in mod fericit si locul de langa tine din troleul 90 cu cineva care sa merite sa stea pe acel loc...take care si moralul up up up :)
@Alex: Uite cum am reusit eu sa fac celebru autobuzul 90:) Manusa am recuperat-o, mai rau cu strudelul insa... Multumesc oricum:)
@11 septembrie: Crede-ma 11 septembrie, strudelele cu dovleac sunt exceptionale!! Si ridica si moralul am observat:)
:)))))))))
Trimiteți un comentariu