Polanski a reusit sa vorbeasca perfect despre pasiune si obsesie duse la extrem. Ca toate filmele vazute in ultima vreme, rezist cu greu la prima ora, pentru ca in ultimele 30 de minute sa prind o replica, o privire sau un gest care sa imi schimbe parerea.
In cazul de fata, replica atat de simpla “Matur, sa ne comportam matur” m-a facut sa vad filmul cu alti ochi. Era incercarea disperata de reintoarcere la normalitate, cand deja jocul obsesiv nu mai permitea demult asta. Deplin constienta ca in viata oricui exista un astfel de moment in care a te comporta matur suna atat de derizoriu si amuzant, am trecut mai departe. Incepea sa imi placa, in sfarsit. Pacat ca mai erau doar 15 minute.
Ultimul schimb de replici dinainte de a se transforma totul intr-un cliseu:
Cred ca m-am indragostit de tine
Sa fim seriosi, sunt doar o fantezie.
Este tot un joc?
Am spus eu ca nu ar fi?
Bitter Moon este un film despre 4 oameni cu 2 destine frapant diferite. Nu este nevoie decat de un moment de nebunie pentru a declanja un joc la fel de nebun. Deja ma gandeam ca “Magicianul” lui Fowles va apare dintr-un colt razand haotic. Dar nu. S-au dus si cele 15 minute. Eu insa l-am vazut pe Conchis tot filmul, intr-un colt, regizand. Sau probabil ca a fost doar Polanski.
duminică, 25 noiembrie 2007
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu