Oare cum ar fi daca m-as trezi intr-o dimineata si m-as simti cu o doza in plus de normalitate? Oare cum ar fi daca nu mi s-ar intampla nimic spectaculos pe drumul spre servici, nu as observa nimic "anormal" in toate metrourile, tramvaiele, pe strazi, pe scari, in jurul meu si la mine?
Cum ar fi daca as mentine in pozitia corecta o cana de cafea? Daca as rade atunci cand trebuie sa rad si as privi in alta parte atunci cand ar trebui sa plang? Daca as discuta la ceaiul de sambata seara despre intretinerea de la bloc, mobila de bucatarie, de faptul ca a racit copilul vecinei, de credite pentru o mie de lucruri utile si inutile?
Cum ar fi daca as renunta sa ma gandesc ce gandeste florareasa din statia de metrou, omul cu pantofi sau batranul care vinde cele mai dulci mere in fiecare sambata dimineata?
Cum ar fi daca nu as observa in fiecare dimineata cate un zambet diferit pe scaunul din fata mea din metrou? Cum ar fi daca nu ar conta prea mult daca ploua sau nu, daca incepe sa miroasa a iarna sau vara, daca nu as mai manca ciocolata Milka la Piata Victoriei, daca nu mi-ar mai fi frica de fulgere si nu as mai merge prin ploaie cu o umbrela mov...
Cum ar fi daca nu mi s-ar mai face pofta la mirosul de portocale si la cel de capucino cu foarte mult lapte?
Cum ar fi daca nu mi-as mai dori lucruri imposibile si m-as multumi doar cu ceea ce este posibil?
Cum ar fi daca o sa realizez ca nu mai e normal tot ceea ce mie mi se pare anormal de minunat? Poate ar fi totul mai normal. Sau poate ca nu.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
8 comentarii:
Poate ca nu...prea multi de ce ar fi daca...ce ar fi daca in felul te-ai pierde pe the real you si ai deveni altceva mai "cosmetizat dpdv comercial"...ai fii ALTFEL si la un moment dat, mai devreme sau mai tarziu ti-ar lipsi the real you din diverse motive...da, poate din anumite puncte de vedere ai fii mai fericita, mai implinita...din alte puncte de vedere poate ca nu vei fii...asa ca evolutia de la o stare la alta trebuie sa vina fara schimbari majore si bruste care de regula sunt si temporare...
Din pakate pot zice, ca acum la ora 11 32 PM cand ti-am citit blogul...nutresc aceleasi sentimente si ganduri...ce-ar fi daca as face aia asa si aialalta asa, dar astia suntem...si daca nu ne-am schimbat major pana acum inseamna ca ne-am gandit noi la ceva, ca doar asta e verbul caracteristic al zodiei...a gandi :)
stiu ca anumite lucruri nu le voi schimba niciodata, dar ma intreb doar cat de normal / anormal este...
pai normal e ceea ce faci.. pentru tine.. ce conteaza pentru ceilalti daca este sau nu normal ce faci TU?
totul e posibil, deci poti aspira la mai mult in fiecare zi. daca te gandesti invers, ajungi sa te multumesti cu din ce in ce mai putin, si ai ajunge sa nu ai nimic :)
noroc bun :)
poate ar fi mai nasol,so stick with what u have!
mereu am avut dilema asta: cine decid ece e normalul...
am vrut sa ma schimb de cateva ori, si am realizat ca de fapt nu sa te schimbi ar fi greu. Ci sa ramai la fel... am renuntat asadar la a fi altcineva decat eu, acelasi eu, mereu in schimbare.
cum spunea si blur: e normal ce te face sa ramai in echilibru. banal sua nu, asta e normal pentru mine... desi, recunosc, in mod normal eu nu sunt normal:)) si imi place asa cum sunt:))
gandeste frumos....
ps: frumos la tine, voi reveni cu drag. promit.
Practic asta e echilibrul meu. Este exact bara de echilibristica de la circ pe care am invatat sa merg, de pe care stiu ca se poate sa cad, dar nu o voi face.
mda, vad ca trecut si vali pe aici :)
cat despre post... super frumos, e simplu si complex , e plin de controversa si plin de sentiment. Iar milka inseamana ca o mananci foarte aproape de mine ( stau prin zona ;) ) asa ca poate iti voi cere putin in vreo zi, ca-mi place mult ciocolata :)
PS : nu te cunosc , dar eu zic sa ramai asa cum esti ...
Multumesc Alex pt aprecieri. Presupun ca voi ramane la fel...Cat despre ciocolata Milka la Piata Victoriei... este un adevarat deliciu. Parca nicaieri nu a mai fost la fel de buna ca in acea statie de metrou.
Trimiteți un comentariu