Vara era mai tot timpul acolo. Ma obisnuisem atat de mult cu ea. Aceeasi ora, aceleasi dimineti. Invatasem chiar sa nu intarzii pentru a o mai prinde pentru cateva minute.
Apoi nu a mai aparut. Si eu am inceput sa intarzii.
Azi insa era acolo. Cu aceeasi ochi rotunzi si veseli, ce imi amintesc de sunetul castanelor rostogolite in parc. Mai imbatranita si mai trista. Dar cu aceeasi ochi. Si aceleasi castane in mintea mea.
Apleaca smerita capul cand un trecator grabit ii arunca un ban. Si tine minte foarte multe lucruri. Tine minte buchetul de flori pe care i l-am dat in loc de bani si tine minte pateurile cu caise din diminetile de iulie. Iar eu o tin minte. Mereu.
Si tin minte ca ii plac florile albastre, prajiturile, discutiile de 3 minute de la 8 dimineata si oamenii. Iar mie imi place ea. Foarte mult.
marți, 27 noiembrie 2007
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
imi place , ti-am mai spus, ca reusesti sa ma faci sa "vad" prin ochii tai , sa simt exact starea ta, nu stiu cum, sigur nu doar din cauza cuvintelor pe care le folosesti... mai e ceva, nu imi dau seama, sincer nici nu cred ca are mare importanta... important este efectul si faptul ca poti mereu sa faci cate o minune... multumesc, Simona.
perfect !
Multumesc:)
Trimiteți un comentariu