In 1984, lumea este "un pic" pe dos.
Orwell descrie un regim totalitar fara nicio fisura: "Cine controleaza trecutul, controleaza viitorul, cine controleaza prezentul, controleaza trecutul."
Sub teroarea Fratelui cel Mare, inveti cum sa dublugandesti, cum sa te exprimi in nouvorba ("Nu vezi frumuseţea desfiintarii cuvintelor? Tu nu stiai ca Nouvorba este singura limba din lume al carei vocabular scade in fiecare an?"), de ce e bine sa nu fi impovarat de niciun fel de sentimente, de ce ar trebui sa faci parte din "Liga Tineretului Anti-sex", si, cel mai important, te prinzi de ce e bine sa nu ai nici constiinta si nici amintiri.
In Londra aceasta atat de distorsionata, Winston Smith face prima greseala, si evident cea care ii va aduce si sfarsitul. Indrazneste sa tina un jurnal (un jurnal intr-o lume in care e interzis sa iti amintesti prea multe) in care noteaza impresii zilnice, in care se nasc primii samburi de revolta impotriva a tot ceea ce inseamna Fratele cel Mare, Partidul Interior si Politia Gandirii. Si ce e mai rau e ca indrazneste sa se si indragosteasca.
Sfarsit care nu e moartea, ci doar inabusirea ultimei rabufniri de revolta, stergerea oricarei urme de constiinta si inglodarea, alaturi de ceilalti, in Sistemul constrangator si omniscient al Fratelui cel Mare.
De parca nimic altceva nu s-ar fi intamplat si nimic altceva nu ar fi existat pana in punctul in care el, Winston Smith, redevine aceeasi carte din acelasi pachet de carti de joc ciudat, in care fiecare are, in mod invariabil, aceasi valoare. Adica niciuna.
miercuri, 13 mai 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
7 comentarii:
iata, s-a schimbat small wonders! s-a facut mai big (sister)! :p
lumea din '1984' imi pare tot mai actuala. cu atati constrangatori si omniscienti
uraaa! in sfarsit pe aici draga panta :p
si da, cred ca uneori ne invartim si noi prin "1984".
Eu nu am putut sa citesc cartea...
Pai incearca atunci "Zile birmaneze" tot a domnului Orwell :)
Am citit-o prin liceu... imi aduc aminte anumite chestii care inca ma infioara. Oricum, mi-a placut cartea :)
pana la alte consideratii asupra cartii, m-am trezit ca am folosit si eu ca solutie de marketing 1+1=3... (vezi O'Brien)
damn, that's weird
teoria conspiratiei... e una din cartile pe care dupa ce o citesti, te uiti in jur sa vezi daca nu te "pandeste" cineva...
Trimiteți un comentariu