Zapada lui Orhan Pamuk ("Kar" – titlul original din limba turca) ilustreaza calatoria poetului Ka in Kars, oras dintr-o provincie estica a Turciei, insarcinat cu solutionarea enigmei valului de sinucideri din randul tinerelor musulmane razvratite impotriva interdictiei de a mai purta val.
In Kars este practic un micro-cosmos delimitat de mai multe coordonate: pozitiile si interesele politice contrare, ciocnirile ideatice si religioase intre Turcia de est si Turcia de vest, ziarul local sctualizat cu constiinciozitate, inchiderea granitei cu Armenia, izolarea, penele succesive de curent. Dar, mai pregnant decat toate, zapada. Zapada care transforma Kars-ul intr-un oras izolat si complet paralizat, goleste strazile si parca instiga si mai mult la adunari secrete pe ulite laturalnice.
Asupra poetului Ka insa, zapada are un rol diferit: este chiar fundalul idilei sale cu Ipek, idila ce are aceleasi coordonate ca si in celelalte romane ale lui Pamuk: el – poetul care viseaza de ani de zile la ea, iar ea – femeia excesiv de frumoasa care in cele din urma cedeaza, dar pe termen scurt.
In Zapada, Orhan Pamuk alterneaza planurile romantice cu cele politice, iar naratiunea capata o nota dramatica in momentul punerii in scena a unei vechi piese a lui Atturk: o femeie vrea sa isi dea valul jos, musulmanii se impotrivesc, iar in cele din urma intervin soldatii republicani pentru a o salva. Gloantele care se trag pe scena insa sunt din pacate, adevarate.
In tumultul evenimentelor, Ka paraseste Kars-ul, asteptand-o in zadar pe frumoasa Ipek sa il urmeaze, iar dupa cativa ani este ucis de un necunoscut in Frankfurt. Pe urmele sale, la cativa ani de zile, porneste prietenul sau, care se identifica forte bine cu naratorul Orhan, si cade in plasa aceleiasi Ipek: pasiunea fulgeratoare nu il ocoleste nici pe el.
Asa cum il vede Pamuk, Zapada este singurul sau roman politic. Asa cum il vad eu, mi se pare ideal de citit intr-o vacanta mai lunga, in care sa ii poti acorda toata atentia necesara si in care sa iti permiti luxul de a savura fiecare detaliu, fie el refritor la intrigi religioase, la amanunte culinare, la cautari erotice sau ciocniri politice.
vineri, 20 februarie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
7 comentarii:
aha...printre urmatoarele pe lista. deocadata ma multumesc cu "ptima dimineata de dupa" de Kauffmann. o recomand celor ce vor sa inteleaga metodologia sociologica calitativa...in est...poate parea putin plictisitoare. zi insorita!
n-am citit decat ma numesc rosu de pamuk. stiu insa ca zapada este la fel de buna :)
@illuzoricDream: n-am citit-o, deocamdata sunt in perioada "pamuk si maalouf" ;)
@panta: mi-a placut parca mai mult "zapada" fata de "ma numesc rosu", urmeaza o recenzie insa si pt cea de-a doua:)
Există un fel de continuitate între "Viaţa cea nouă" şi "Zăpada", mai bine zis o similitudine la un anumit nivel. Cofetăria "Viaţa cea nouă" unde se întâlnesc personajele...
... mda interesanta carte desi sincer prefer un tratat de "dreptul familiei" sau in cazul de fata "dreptul procesual penal" .. da cu siguranta ..
Salutare!
Romanul este cutremurator nu atat prin destinul tragic al lui Ka, ci mai ales datorita modului in care acesta traieste emotiile, ideile, de la fericire pana la suferinta si nefericire. Impresia este aceea ca inima lui Kars este in permanenta un organ metafizic deschis asupra caruia evenimentele vietii opereaza cu o precizie chirurgicala...inima acestui tanar, poet si fiu ce tocmai si-a inmormantat mama, inima sa bate neancetat de-a lungul intregii carti scrise de prietenul Orhan, chiar si dupa moartea sa.
am de citit si de prezentat la scoala o carte de Orhan Pamuk-cartea nu o gasesc la biblioteca ce imi recomandati sa citesc? sa nu fie ceva plicsititor ,Multumesc,puteti sa immi lasati un mesaj pe lidiacr94@gmail.com
Trimiteți un comentariu