Trebuia sa facem prajituri. Din acelea cu nuca. Sa radem pana se facea seara si frig si ni se facea pielea de gaina la masa de sub ciresi. Sa adunam frunzele in mormane si sa sarim in ele.
Sa mirosim fumul de la focurile de frunze arse de pe strazi. Sa iti spun ca miroase iar prea tare de la maldarul de tufanele din casa si sa deschidem putin geamul.
Sa ne facem planuri cum vom pleca vara viitoare din nou amandoua la mare, vom manca pepeni si vom cumpara haine din bazarele cu tampenii.
Sa ne gandim ce vom face de Craciun, de unde vom lua brad, sa te conving sa pastram catelul de pe strada, sa ma convingi sa il facem cuiva "cadou", sa adormim si sa ne trezim de parca toata lumea e a noastra.
Trebuia sa facem prajituri. Dar eu singura nu stiu cum.
duminică, 19 octombrie 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
mi-ar placea sa stii cum, Simona... sa ai mereu grija de suflet si de toate amintirile tale!
Noapte linistita iti doresc...
PS : imi place mult si melodia...
multumesc, Alex, ca intotdeauna :)
Miau :( mi-e pofta de prajitura cu nuca :(( eu ce ma fac acum ?:((
:) in cazuri disperate pot sa ma chinui sa fac prajituri cu nuca pentru pisoi portocalii:)
Trimiteți un comentariu