Azi ne-am luat adio, tu si eu. In "Le cercle", ca in fiecare dimineata, in fata aceleiasi cani de ciocolata.
Intre noi a existat acea legatura ciudata din prima zi. Ca intre doua persoane care nu se cunosc, dar stiu ca le leaga prea multe. Da, dragul meu, ne-a legat ploaia din fiecare dimineata si fiecare seara. Balconul in care eu fumam prima tigara de dimineata. Strazile inguste si picioarele mele obosite, dar fericite.
Bicicletele pe care nu am apucat sa mergem niciodata, prajiturile gratis din hotelurile scumpe de la care ni se facea rau, oamenii pe care ii priveam in fiecare zi la ora 11, aerul care uneori ne sufoca, vinul baut seara, paharele sparte, pardesiul meu parizian, tu atat de prezent in fiecare dimineata.
Azi ne-am baut ultima ciocolata. Pentru ultima data eu si tu dragul meu Paris. In "Le Cercle". Si chelnerul a zambit. Si ploua nitel. Si mirosea a Paris. Mai tii minte? Pielea mea inca mai poarta mirosul tau, dragul meu.
luni, 17 martie 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
sa nu il regreti... altfel nu ti-ar mai fi dor de el... ma bucur ca l-ai descoperit cum trebuie si ca il iubesti... probabil ca are momentele lui si , la fel ca o persoana, are micile lui secrete care te fac sa zambesti... iar daca le-ai aflat... zambeste :)
Noapte buna, Simona si bine ai revenit !
cum sa il regret...imi lipseste, dimpotriva... si am reusit sa il descopar exact asa cum mi-am dorit. Vezi tu alex, Parisul te poate face fericit. Intr-un fel sau altul. E doar o stare si atat. Si poti fi oricine, si te poate durea orice, si te poate emotiona orice. Dar e o stare buna.
:) nu ma poate face fericit un oras, poate sa imi dea o stare, o senzatie... atat... fericit nu pot fi decat intr-un singur fel...
imi place zambetul tau, sa il pastrezi cat mai mult... si gandul la fel... Buna dimineata, Simona!
Trimiteți un comentariu