Daca macar un singur om zambeste cand vorbeste de tine e bine. Starea aceea de no matter what, e calm. Calmul acela in care stii ca orice s-ar intampla, ai cu ce sa parezi de data asta.
Si nu pentru ca ai avea nevoie de aprobarea lor. Dar e reconfortant sa ii stii zambind. Fiecare in felul lui.
Daca macar un singur om are nevoie de tine stii ca esti acolo unde trebuie, si faci tot ce poti. Nu neaparat sa il ajuti. Dar sa ii arati ca se poate.
Si nu pentru a-ti calma constiinta. Dar e al naibii de bine sa ii stii mergand mai departe. Fiecare in felul lui.
joi, 28 februarie 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
.jpg)
4 comentarii:
Ai scris frumos azi 11 septembrie...si de asta m-am decis sa te felicit si sa-ti las un mic semn ca am trecut pe aici...
O zi buna!
cred ca ai dreptate, uneori iti dai seama ca nu poti ajuta, dar stii ca ai face orice doar sa incerci sa fii acolo... nu poti decat sa taci uneori, dar stii ca nu cuvintele conteaza atunci cand celalalt cade atat de rau si cand universul i se curma ciudat... si stii ca tu, prin calmul tau, poti risipi cele mai puternice furtuni... da, azi m-am simtit si eu conectat... conectat la... tot...
Ai grija de tine, ingere si ... bine ai revenit ;)
Buna seara, Simona !
ai o leapsha de la mine simona:D
@dragos: multumesc, 11 septembrie!
@alex: uneori chiar avem puterea asta de a-i linisti pe ceilalti si de a-i face sa vada rasaritul atunci cand e ca naiba de intuneric;
@montecore: i see... buun...
Trimiteți un comentariu