Sta pe acelasi scaun pe care ne-am certat si ne-am impacat. Miroase putin a iarna si a prajituri cu lamaie. E ciudat, nu a mai facut nimeni prajituri cu lamaie. De 5 ani. Povesteste cu aceiasi ochi ce tresalta la fiecare cuvant.
Ma roaga sa cumpar lamai. I-am zis ca nu am mai gasit. Dar voi cumpara portocale de Craciun. Voi cumpara cele mai multe portocale de pana acum. Dar nu lamai. Zambeste in cel mai indepartat mod cu putinta.
Nu, nu mai vreau cafea, multumesc, este tarziu. Iar tu nu ai voie asa ceva. Cafeaua este doar pentru oamenii obisnuiti, care mai au timp sa se intristeze si sa se bucure. Tu de acum ai timp doar sa te bucuri.
O sa inchid geamul, miroase din ce in ce mai tare a prajituri cu lamaie si te intristezi. O sa fac totusi o cafea, de dragul vremurilor trecute, macar pentru a alunga ultima adiere de iarna si lamai. Si tacerea mea, tot din vremuri trecute.
La inceput nu stia daca sunt in clasa a sasea sau a saptea. Cu toate acestea, imi cumpara cacao cu lapte in fiecare dimineata. Si dadea drumul la calorifer pentru a nu-mi ingheta mainile pe caietele de matematica. Foarte mult timp am crezut ca ma pot juca cu timpul.
duminică, 11 noiembrie 2007
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
.jpg)
3 comentarii:
:)) la tine nici macar nu pot comenta... ce ar fi de spus cuiva care gandeste atat de dragut...
imi place mereu aici... poate pentru ca miroase deja a iarna si a prajiturele...:))
Da asa e, cafeaua are multe calitati terapeutice ce-i drept...:)...trust me I know...
Cat despre joaca cu timpul...ea implica doua riscuri...unu sa-l pierzi pentru totdeauna sau din contra...si al doilea sa pierzi si multe alte "lucruri" legate de timp...important e sa vedem cat de bine ne putem permite sa suportam pierderea mizei...si daca putem sa o pierdem, de ce sa nu ne jucam...in final si joaca e haioasa pana la urma :)
Take care ce alegi 11 septembrie :)
am inteles acum , simona ... sper ca e mai liniste acum in sufletul tau... imi place ca pastrezi mereu amintirile frumoase si stii atat de bine sa ai grija de ele... parca te vad in amintirea ta, in trecutul tau. Zau esti speciala iar tristetea ta e uneori... nu stiu , nu gasesc un cuvant, dar parca o simt, e puternica si totusi are in ea atata liniste, atata pace... poate linistea ta, poate e pacea pe care gandurile si amintirile o imprima sufletului tau...
Trimiteți un comentariu