Ma gandeam ca ar fi trebuit sa realizez mai multe intr-un sfert de secol care tocmai a trecut. Dar azi nu o sa ma simt vinovata. Incep de pe 12 incolo. Nu sunt nici macar mai buna, nici macar mai rea.
Am castigat prieteni si am pierdut prieteni. Am spart cani de cafea si mi-am cumparat altele.
Mi-am achizitionat una bucata caine din cauza caruia nu mai dorm noptile si sunt recalcitranta dimineata, una bucata masina care inca nu functioneaza (dar va functiona cu siguranta.
Am invatat ca o cafea varsata si zambetele provocate sunt mult mai importante decat doza zilnica de cofeina.
M-am apucat de fumat si ma urasc pentru asta. Am experimentat cum e sa fii pe propriile picioare si m-am rafuit cu fulgerele in vara asta la mare.
M-am certat si m-am impacat cu oameni dragi. Dupa fiecare cearta mi-a parut rau. Am devenit dependenta de Gregory's si Brasilian Nut. Am renuntat si m-am reapucat de lectiile de pian.
Am invatat sa dansez si am provocat timp de 2 luni o stare teribila de buna dispozitie in sala de dans. (Nici acum nu inteleg de ce).
Mi-am dat seama ca cele mai frumoase lucruri se intampla atunci cand te astepti mai putin. M-am simtit vinovata si neputincioasa fata de toti oamenii care nu au putut sa imi ofere ceea ce ar fi vrut.
Am invatat sa apreciez pana si cele mai mici lucruri frumoase care mi se pot intampla zilnic. Florile cumparate din statia de metrou, cafeaua fierbinte de la Mac (desi nu e extraordinara), pauzele de fumat cu multa lume si buna-dispozitie.
Am regretat fiecare vorba aruncata in vant in schimul catorva secunde de orgoliu.
Nu mai sunt dependenta de dulciuri. Crema Finetti nu se pune.
Mi-am dat seama ca imi este incredibil de dor de tortul cu crema de ciocolata si rom pe care mi l-a facut cea mai draga persoana din lume timp de 22 de ani. Nu am riscat sa incerc si eu asa ceva, desi mai am reteta in caietul ei cu coperte rosii si urmele degetelor mele.
Mi-am dat seama ca ma impresioneaza prea multe lucruri, un telefon de la multi ani dat cu o zi inainte, un zambet de multumire, o fisa de cafea atunci cand raman fara, un om pe scaunele din fata de la metrou, o vorba buna atunci cand imi vine sa arunc totul, o incurajare, o cafea in plus, un an in plus.
Stiam eu ca imbatranesc. Asta e un semn. Devin prea "impresionabila".
luni, 10 septembrie 2007
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
8 comentarii:
Viata e frumoasa, iar farmecul ii este dat tocmai de acele mici detalii pe care le-ai enumerat in postul de fata.
La Multi Ani!
Stiu, si mie inca mi se mai pare frumoasa. Multumesc mult pentru urare:)
La multi ani!
Multumesc mult!! Te astept la prajituri:)
La multi ani si tot ceea ce-ti doresti! La anu' sa enumeri numai lucruri care iti fac placere si iti bucura viata!
Multumesc mult pt urari:)Si mai ales pt fisa de cafea de azi:)
pai sa inteleg ca pe 11 ( sau pe 12 ? ) a fost ziua ta ? cu intarziere de aproape 2 luni ; LA MULT ANI !!!
Acum ca o parere personala : bei cam multa cafea :) , iar cu fumatul, zau ca nu e bine, ma gandeam ca au scris aia pe pachete diferite "indemnuri" , poate le iei in considerare ... iar la Finetti chiar trebuie sa renunti , nu e bunadeloc ... incearca Nutella :)
Acum serios, iar ai scris frumos.
PS : si poti sa dai de baut ca nu ma supar :) La multi ani, Simona !
Multumesc pentru urari, nu conteaza cu sunt cu intarziere! Pe 11 a fost ziua mea...
Trimiteți un comentariu