"Sa treci pe la mine sa iti dau bujori din aceia de vara."
Stiam eu bujorii. Si zambeam. Din aceia mari, rosii, albi si roz. Mai ales cei rosii. Ca obrajii ei acum 50 de ani.
Se sprijina cu degetele brazdate de gardul de fier vechi. Un bujor mai are putin si infloreste. Zambim amandoua. Imi povesteste de mesele de duminica de altadata, cand lucrurile erau diferite si oamenii zambeau altfel. Ii povestesc ca am crescut, dar imi e dor inca de ciresele din ciresul care nu mai exista de mult timp. De cainele care in fiecare sambata la ora 7 dimineata ma trezea din somn. De mult timp, am incetat sa ma mai trezesc sambata dimineata la 7.
Ii intind peste gard 3 lalele, in lipsa de altceva. I se agata manecile de la bluza de lana albastra. Si tace.
"Stii, imi amintesti de ea."
Si tac.
"Sa treci pe la mine sa iti dau bujori din aceia de vara."
Promit. Din aceia de vara. Ii stiu eu.
marți, 13 mai 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
nu stiu ce e mai frumos, 'the small wonders relatarea' sau melodia celor de la 'nouvelle vague'...
cred ca ai avut o copilarie minunata alaturi de bunicii dumitale :)
deci ... abia astept sa apara odata ciresele alea mari si zemoase in piata!
Multumesc, draga panta, multumesc. :)
Deci, ciresele acelea, crede-ma pe cuvant... geniale!
La fel de "genial" am impresia ca voi rata concertul "Nouvelle Vague"...
nice ;)
si imi place melodia ...
Trimiteți un comentariu