Am dat intamplator peste povestea asta, intre doua cani de cafea si un privit plictisit pe geam.
Si mi-am dat seama ca totul inseamna mai mult decat un simplu drum, o suma de lucruri care "trebuie" facute, un job, o familie sau un grup de prieteni.
E vorba de cum te bucuri tu in fiecare zi de ceea ce primesti din jur, de cum percepi diferite situatii, de cum reusesti sa ii bucuri pe altii.
E vorba de o atitudine.
Si, intre doua cani de cafea si un privit plictisit pe geam, am gasit raspunsul la intrebarea care ma chinuia acum 4 ani de zile: pana cand merita sa lupti?
Banuiam eu. Pana la capat.
Povestea o puteti citi aici.
miercuri, 7 mai 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
si zici c-a fost... big wonders de fain la vamaioţi pe plajă :)
ca bine zisei, draga panta, a fost big wonders de fain:) nisipul ala se tot lipea de mine si eu de el si nu imi mai venea sa plec...
Tare asta cu "pana la capat". Aveam un coleg, la inceput rautacios, la sfarsit viitor ..., care asa imi zicea de fiecare data cand ma vedea oftand din cauza sarcinilor de serviciu ce pareau atat de greu de indeplinit cateodata ... "Asa e pana la capat" si eu ma incruntam la el ... Dar stiam ca avea dreptate si ca vorba asta e lifelong aplicabila.
Dar merita si ultimul oftat...pana la capat ...
Lucrurile frumoase merita intotdeauna, pana la capat. :)
Trimiteți un comentariu