Pe caldura asta

Doua intamplari, amandoua intamplate intr-o zi de vara, pe caldura asta.

La Starbucks, in mijlocul zilei, cand jumatate de terasa era ocupata de oameni toropiti care se incapatanau sa fumeze in semi-soare, iar inauntru, cateva fete se iveau dupa cateva laptopuri, cativa cocalari la o masa si un grup galagios de fete, intra un domn in varsta elegant, cu palarie si baston, camasa bleo si antofi proaspat dati cu crema.

Isi sterge sudoarea de pe frunte cu o batista cu dunga, isi indreapta spatele garbovit, si se indreapta spre "tejghea".

"Comanda se face la casa, va rugam".

"Da. domnisoara, stiu, ma uitam si eu ce aveti azi pe aici."

"Bere rece aveti?"

"Nu avem bauturi alcoolice."

Deja atrage atentia si fetele de la masa chicotesc.

"Inghetata aveti atunci?"

"Nu."

"Sirop rece aveti?"

"Nu."

"Dar nu aveti nimic inseamna pentru caldura asta!"

Ofteaza incet, isi mai sterge un pic fruntea de sudoare, mai arunca o privire pe deasupra "tejghelei" si se indreapta spre iesire.

Fata de la casa ramane cu un zambet pe fata, fetele de la masa se afunda la loc in discutia despre "cat erau, fata, pantofi aia verzi de la etaj", iar eu il privesc cu un zambet cum se indeparteaza spre un loc probabil, in care au bere, inghetata sau macar sirop rece. Si zau ca are dreptate, pe caldura asta. Si zau ca mi se par mai corecte si mai delicioase siropurile de zmeura de pe vremuri cu sifon carat cu sudoare de la sifonaria din piata sau cu apa minerala rece ca gheata. Eu, fan Starbucks...

Afara, o batranica cu palarie de pai, da tarcoale meselor acoperite de emblematicele umbrele verzi. Duce dupa ea o punga transparenta, cu o sticla de apa, o sticla goala si alte nimicuri.

Se apropie de masa de langa mine, de la care tocmai s-a ridicat un grup. Cu privirea in jos, ia fiecare pahar in parte, il verifica de-i plin ori ba, iar apoi il ia si il toarna incetisor in sticla goala.

De la o masa a umplut deja jumatate de sticla de cafea. Imi observa privirea, si, pana sa apuc sa ma uit in alta parte, imi zambeste intr-un mod trist si plin de bunavointa in acel timp, asa cum imi zambea si mie o bunica din alte vremuri, demult.

Si as fi vrut sa o invit la o cafea, la mine la masa, sa stam jumatate de ceas macar sa vorbim despre orice ar fi vrut ea, dar s-a indepartat si tot ce am putut face a fost sa o vad plecand, pe caldura asta.