Ne-am uitat amandoua la ea cateva luni. Si la tricoul acela de pe raftul de sus, ingramadit intre zeci de umerase. Si nu ni le puteam permite pe-atunci. Dar era obiceiul nostru, in fiecare zi, dupa servici, sa intram in magazinul fermecat si sa ne uitam. Inspectam pretul de fiecare data, poate doar-doar. O invarteam pe toate partile. Da, era frumoasa. Si albastra. Si ne-o doream amandoua.
La un moment dat ne gandeam cum ar fi sa punem bani amandoua si sa o purtam cu randul. Asa ne ramaneau bani pentru cafelele / ceaiurile de weekend de la Grigore.
Mi se pare ca a trecut o eternitate de atunci. Si mi-e dor. Mi-e dor de zilele in care numaram maruntii la metrou pentru pufuleti. Si uneori imi mai dadea ea. Acum urasc sa merg cu taxiul.
Mi-e dor sa ma uit la fusta aceea albastra. Doar sa ma uit, nu sa o cumpar. Acum nu mai are niciun farmec sa intru, singura, si sa cumpar si fusta si tricoul.
Mi-e dor sa ii povestesc topaind prin baltile de pe strada ultimele tampenii facute cu o seara inainte, de tramvaiul 55 dupa care alergam desi eram amandoua convinse ca dupa tramvaie si barbati nu se alearga niciodata. Acum nu mai are niciun farmec drumul singura pana acasa in masina.
Mi-e dor de vremurile cand eram fericite cu atat de putin. Si de fusta aia albastra la care ne holbam in fiecare seara in cursul saptamanii dupa ora 6. Si pe care nu am avut-o niciodata.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
12 comentarii:
poate vei fi surprinsa cu un MIC cadou, cine stie poate din partea ei, iti vei mai aminti de Ea oare? o vei purta cu placere sau iti vei dori sa nu o fi primit ?
:) MIC cadou... cu placere normal...
wow...adica...te-ai ajuns...ce mai esti tare!! felicitari
... miss those times too... pe cand o cafea toate 3? La grigore?
Pai cat mai repede raluk ca mi s-a facut un dor....
Hmmmm... hai sa vorbim si cu Dana, dar, de principiu, cum suna joi seara? :d ca nu mai am rabdare sa astept weekend-ul
Joi seara suna la fel de perfect ca si cafeaua de la grigore :D
Joi e perfect! I'm in! :)
deci ne-am pus de acord finnaly. grigore, da?:D
Deci: Cine e Grigore? Si unde e?
Asa... deci: Grigore e de fapt Gregory's... cafeneaua de pe Lipscani... Si uite cum am deconspirat un secret bine pastrat cu sfintenie pana acum:D
:))Tare!!!
Trimiteți un comentariu