Niciodata nu m-am dus singura. Trebuia sa mai fie cineva. Anul asta imi era pur si simplu frica. Mi-am dat seama insa, in cele cateva secunde in care s-a facut pe deplin liniste, ca sunt mai puternica decat credeam. Sentimentul acela de impacare, de liniste, de 2 minute in care ma iert si ii iert pe ceilalti, a contat foarte mult.
Probabil ca aveam nevoie de acele 2 minute doar cu mine. Probabil ca aveam nevoie sa iti simt mana pe umarul meu, exact ca atunci cand eram mica, sa inchid ochii si sa iti spun te iubesc. Si stiu ca m-ai auzit de data asta.
Au fost cele doua minute ale noastre.
sâmbătă, 26 aprilie 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
5 comentarii:
Hristos a inviat !
Iar despre articol... very touching... ai grija de tine, Simona !
Adevarat a inviat!
Multumesc, Alex, ca de fiecare data.
Hristos a inviat :) Numai bine si lumina si pace in suflet :)
Adevarat a inviat!
Multumesc si tie la fel:)
doua minute, da. inchizi ochii si toate sunt la locul lor, asa cum erau odata. si reinveti sa zambesti lucrurilor eterne.
Trimiteți un comentariu