Imi povesteste despre casa lui din marginea padurii, acolo unde se termina cetatea si incepe nicaieriul. E frig si prin manusi patrunde fiecare rafala de vant, iar in cizme fiecare fulg de zapada.
Ma gandesc ca este una dintre acele case in care ai putea scrie o poveste, si in care in fiecare zi respiri altfel.
Ma joc cu mainile pe spatele lui si e fericit. Stam in mijlocul drumului si ne privim ochi in ochi. Cel mai natural schimb de afectiune in cel mai firesc ger cu putinta. Mirosim amandoi a primele ore ale diminetii dintr-un an nou si clipim des din cauza intensitatii momentului.
A ajuns cu povestea la iernile din Sighisoara si la zidurile cetatii care au ramas neschimbate de atata timp. Anumite lucruri raman.
Ma joc cu mainile pe spatele lui si e la fel de fericit. La plecare ma apuca cu dintii de fular in incercarea de a ma pastra acolo. Sau de a ma sufoca. Dar nu am trait inca suficient. Si latra usor.
pai asta e doar pentru tine :) : tu cred ca esti un pic ... nebuna, in sensul bun, evident... imi place, ti-ai revenit, ceea ce iarasi este bine :)... eu in locul tau nu ziceam ca e vorba de Sighisoara, o lasam asa, mai in suspans, dar ma stii pe mine ;)... de fapt , vroiam sa iti spun : la multi ani, Simona si sa fii fericita, asa cum intelegi si cum simti tu fericirea ! Vroiam sa iti mai spun sa nu uiti de lucrurile si de minunile mici, dar vad ca nu le-ai uitat... deci m-am linistit si iti multumesc ... pentru ce scrii, pentru cum scrii, pentru cum esti tu si ... pentru tot ...
RăspundețiȘtergereMultumesc pt urari :)
RăspundețiȘtergerefrumos... iarasi simt ce scrii, simt si frigul, iar eu nu am nici manusi, parca aud povestea soptita de vant si sunt sigur ca e foarte intuneric... astazi ai scris asa cum m-ai obisnuit de la inceput, Simona... iti simt iarasi linistea si, chiar daca e mai putina, iti simt si tristetea... dar sunt sigur ca zambesti, iar asta e cu adevarat de poveste :)
RăspundețiȘtergereCa de obicei, iti multumesc. Bine ai revenit...
Buna seara, Simona !