Nu am niciun parfum preferat. Si asta de cateva zile, pana cand mi-am dat seama ca Givenchy-ul meu ajunge sa miroasa a jucarii vechi. Probabil ca starea de spirit ii modifica mirosul. Probabil.
Am inceput sa "detectez" tot felul de asocieri mai mult sau mai putin ciudate in toate parfumurile care ma inconjoara. Imi tot spun ca e de la caldura. Si de la faptul ca nu mai plec nici in weekend-ul asta nicaieri. Ocupatia mea preferata - gasitul paravanelor.
Mai demult stateam cu niste prieteni intr-o cafenea si incercam for the first time narghilea. In ciuda protestelor mele in favoarea variantei pepene galben, am ales o "specialitate" de-a casei. In fine, singurul miros - gust cu care am putut-o asocia a fost... gustul bomboanelor Cip din copilarie. Si nu era cald afara.
Mai exista un parfum, cel pe care il simt dimineata, dupa o noapte cu ploaie. E o combinatie intre aer curat si un parfum tare, vechi. Asta imi aminteste de parfumul femeii care imi repeta isteric la gradinita sa nu mai dorm cu ochii deschisi. Deh, copil de Bucuresti cu gradinita, cheie si toata suita.
Hmm... mirosul de ardei gras ma face sa ma gandesc automat la vara, parfumul tipului de care m-am indragostit prima data ma scoate din minti, iar in dimineata asta mi se parea ca in birou miroase a zapada. Ori aerul conditionat, ori eu suntem de vina.
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
RăspundețiȘtergere