Acolo unde lucrurile se rotesc incet si se insereaza tarziu.
joi, 29 noiembrie 2007
Oameni de joi
Isi sprijina sacosele pe picioarele mele. De zece minute. O aud cum vorbeste in spatele meu de trafic, aglomeratie si domnisoara care nu i-a dat locul azi in tramvai. De asta a ales microbuzul azi in loc de orice altceva. Interesanta alegere, as putea spune.
Ar trebui sa ma irite, dar are o voce placuta. Asa ca incerc sa mai uit de efectul sacoselor ei asupra picioarelor mele deja amortite. La un moment dat se face intuneric. Fularul ei impresionant prin dimensiuni si textura ajunge pe fata mea. Nu stiu prin ce miscari abil efectuate, dar... era acolo. Insa are o voce placuta in continuare si rezist.
Monologul, presarat pe alocuri cu interventii nervoase ale celor din jur, trece de la domnisoara care nici in ruptul capului nu i-a dat locul de dimineata, la retete culinare de care nu mai auzisem in viata mea (dar pareau bune), la povesti despre rude mai mult sau mai putin indepartate, la intrebari retorice (ne vom mai misca vreodata de aici), la tacere in cele din urma.
Si la plans. Un plans mai neasteptat si mai clar ca niciodata. Si la linistea dimprejur. Si la vocea ei placuta, picioarele mele amortite, si neputinta de a o ajuta cumva.
Ar trebui sa ma irite, dar are o voce placuta. Asa ca incerc sa mai uit de efectul sacoselor ei asupra picioarelor mele deja amortite. La un moment dat se face intuneric. Fularul ei impresionant prin dimensiuni si textura ajunge pe fata mea. Nu stiu prin ce miscari abil efectuate, dar... era acolo. Insa are o voce placuta in continuare si rezist.
Monologul, presarat pe alocuri cu interventii nervoase ale celor din jur, trece de la domnisoara care nici in ruptul capului nu i-a dat locul de dimineata, la retete culinare de care nu mai auzisem in viata mea (dar pareau bune), la povesti despre rude mai mult sau mai putin indepartate, la intrebari retorice (ne vom mai misca vreodata de aici), la tacere in cele din urma.
Si la plans. Un plans mai neasteptat si mai clar ca niciodata. Si la linistea dimprejur. Si la vocea ei placuta, picioarele mele amortite, si neputinta de a o ajuta cumva.
miercuri, 28 noiembrie 2007
Semne
Cand iti ingheata varful nasului mai mult ca de obicei.
Cand apar in vitrine primele ghirlande de stele si primii ochi rotunzi si negri.
Cand te grabesti si in acelasi timp stai pe loc.
Cand razi si aerul miroase a fum, a caldura si a vanilie.
Cand seara lumina capata cu totul alte reflexii ca pana acum.
Cand diminetile sunt mai linistite si noptile mult mai scurte.
Cand nu mai ai rabdare si incepi sa te joci cu degetele de la o mana cantand la un pian imaginar.
Sunt toate semne.
Cand apar in vitrine primele ghirlande de stele si primii ochi rotunzi si negri.
Cand te grabesti si in acelasi timp stai pe loc.
Cand razi si aerul miroase a fum, a caldura si a vanilie.
Cand seara lumina capata cu totul alte reflexii ca pana acum.
Cand diminetile sunt mai linistite si noptile mult mai scurte.
Cand nu mai ai rabdare si incepi sa te joci cu degetele de la o mana cantand la un pian imaginar.
Sunt toate semne.
marți, 27 noiembrie 2007
Azi insa era acolo
Vara era mai tot timpul acolo. Ma obisnuisem atat de mult cu ea. Aceeasi ora, aceleasi dimineti. Invatasem chiar sa nu intarzii pentru a o mai prinde pentru cateva minute.
Apoi nu a mai aparut. Si eu am inceput sa intarzii.
Azi insa era acolo. Cu aceeasi ochi rotunzi si veseli, ce imi amintesc de sunetul castanelor rostogolite in parc. Mai imbatranita si mai trista. Dar cu aceeasi ochi. Si aceleasi castane in mintea mea.
Apleaca smerita capul cand un trecator grabit ii arunca un ban. Si tine minte foarte multe lucruri. Tine minte buchetul de flori pe care i l-am dat in loc de bani si tine minte pateurile cu caise din diminetile de iulie. Iar eu o tin minte. Mereu.
Si tin minte ca ii plac florile albastre, prajiturile, discutiile de 3 minute de la 8 dimineata si oamenii. Iar mie imi place ea. Foarte mult.
Apoi nu a mai aparut. Si eu am inceput sa intarzii.
Azi insa era acolo. Cu aceeasi ochi rotunzi si veseli, ce imi amintesc de sunetul castanelor rostogolite in parc. Mai imbatranita si mai trista. Dar cu aceeasi ochi. Si aceleasi castane in mintea mea.
Apleaca smerita capul cand un trecator grabit ii arunca un ban. Si tine minte foarte multe lucruri. Tine minte buchetul de flori pe care i l-am dat in loc de bani si tine minte pateurile cu caise din diminetile de iulie. Iar eu o tin minte. Mereu.
Si tin minte ca ii plac florile albastre, prajiturile, discutiile de 3 minute de la 8 dimineata si oamenii. Iar mie imi place ea. Foarte mult.
luni, 26 noiembrie 2007
Te-am uitat pe ultimul scaun
L-am uitat pe ultimul scaun din ultimul 90 de pe ziua de azi. Cuminte, s-a uitat cu mine pe fereastra spalata de ploaie tot drumul. Stie ca nu imi place sa vorbeasca aiurea si a tacut la fel de pios ca si o calugarita abia intrata in manastire.
Ma mai uitam din cand in cand la el. Si mi se facea pofta. Dar ploua prea frumos astfel incat sa ii stric tacerile aburinde cu gandurile mele ascunse. Am mers pret de cateva statii, doar noi si stropii de ploaie, si aburii de pe geamuri.
Dupa a doua statie, au inceput manifestarile tandre. Brusc, m-am gandit ca poate ii e frig. Nu aveam altceva, asa ca i-am cedat o manusa de a mea. Cu dungi albastre, albe si rosii. A primit-o recunoscator. Atat ii trebuia...
Am mers inca o statie si inca una... Deja a trebuit sa impartim dragul nostru 90 cu privirile curioase ale calatorilor infrigurati. Nu mai aveam rabdare si el stia asta. Dar nu am ce sa ii fac. Toate lucrurile frumoase au un sfarsit. Toate ploile au un cer senin. Toate autobuzele au un capat. Si toate gandurile mele au o limita.
Mai era putin. Stia si stiam. Il privesc. Ultima privire. Ma pregateam sa pun capat. Se deschid usile. Si ploua. Si ma grabesc. Si cobor. Si ma impiedic. Si il uit acolo. Pe ultimul scaun din ultimul 90. Cu pareri reciproce de rau.
Intotdeauna mi-au placut strudelele cu dovleac. Iar acesta era ultimul pe seara de azi.
Ma mai uitam din cand in cand la el. Si mi se facea pofta. Dar ploua prea frumos astfel incat sa ii stric tacerile aburinde cu gandurile mele ascunse. Am mers pret de cateva statii, doar noi si stropii de ploaie, si aburii de pe geamuri.
Dupa a doua statie, au inceput manifestarile tandre. Brusc, m-am gandit ca poate ii e frig. Nu aveam altceva, asa ca i-am cedat o manusa de a mea. Cu dungi albastre, albe si rosii. A primit-o recunoscator. Atat ii trebuia...
Am mers inca o statie si inca una... Deja a trebuit sa impartim dragul nostru 90 cu privirile curioase ale calatorilor infrigurati. Nu mai aveam rabdare si el stia asta. Dar nu am ce sa ii fac. Toate lucrurile frumoase au un sfarsit. Toate ploile au un cer senin. Toate autobuzele au un capat. Si toate gandurile mele au o limita.
Mai era putin. Stia si stiam. Il privesc. Ultima privire. Ma pregateam sa pun capat. Se deschid usile. Si ploua. Si ma grabesc. Si cobor. Si ma impiedic. Si il uit acolo. Pe ultimul scaun din ultimul 90. Cu pareri reciproce de rau.
Intotdeauna mi-au placut strudelele cu dovleac. Iar acesta era ultimul pe seara de azi.
duminică, 25 noiembrie 2007
Inghetata de fistic
Se aseaza langa mine si imi dau seama ca nimic nu s-a schimbat.
"Peste un timp, voi pleca. Uite, inca mai ai inghetata din aceea ciudata, cu fistic."
Am aprins lumina si am alergat pe toate holurile pe care le stiam sau nu. Am aruncat cutia de inghetata inspre el, spunand ca mi-e frig. Si ca nu imi place culoarea verde. Dar mie imi place de fapt. Culoarea verde.
Cu prima pereche de sandale iesite in cale am pasit pe langa el, inchizand toate luminile in urma mea. Erau sandale de urias in picioarele mele si ma ajutau sa ma impiedic, la fiecare pas. Iar lui ii place sa ma impiedic.
Iar mie imi place inghetata de fistic.
"Peste un timp, voi pleca. Uite, inca mai ai inghetata din aceea ciudata, cu fistic."
Am aprins lumina si am alergat pe toate holurile pe care le stiam sau nu. Am aruncat cutia de inghetata inspre el, spunand ca mi-e frig. Si ca nu imi place culoarea verde. Dar mie imi place de fapt. Culoarea verde.
Cu prima pereche de sandale iesite in cale am pasit pe langa el, inchizand toate luminile in urma mea. Erau sandale de urias in picioarele mele si ma ajutau sa ma impiedic, la fiecare pas. Iar lui ii place sa ma impiedic.
Iar mie imi place inghetata de fistic.
Uneori, pentru unele lucruri
Pentru unele lucruri e bine sa lupti. Pentru ca foarte rar se intampla ca lucrurile sa fie perfecte.
Pentru unele lucruri e bine sa te hotarasti. Pentru ca cel mai usor se pot pierde lucrurile aparent inexplicabile.
Uneori nu e bine sa cauti explicatii, ci doar sa vezi. Sa vezi, pana nu vei deveni mult prea orb.
Uneori e bine sa te trezesti, pentru a visa in continuare, mult mai frumos.
Pentru ca unele lucruri chiar merita.
Pentru unele lucruri e bine sa te hotarasti. Pentru ca cel mai usor se pot pierde lucrurile aparent inexplicabile.
Uneori nu e bine sa cauti explicatii, ci doar sa vezi. Sa vezi, pana nu vei deveni mult prea orb.
Uneori e bine sa te trezesti, pentru a visa in continuare, mult mai frumos.
Pentru ca unele lucruri chiar merita.
Bitter Moon
Polanski a reusit sa vorbeasca perfect despre pasiune si obsesie duse la extrem. Ca toate filmele vazute in ultima vreme, rezist cu greu la prima ora, pentru ca in ultimele 30 de minute sa prind o replica, o privire sau un gest care sa imi schimbe parerea.
In cazul de fata, replica atat de simpla “Matur, sa ne comportam matur” m-a facut sa vad filmul cu alti ochi. Era incercarea disperata de reintoarcere la normalitate, cand deja jocul obsesiv nu mai permitea demult asta. Deplin constienta ca in viata oricui exista un astfel de moment in care a te comporta matur suna atat de derizoriu si amuzant, am trecut mai departe. Incepea sa imi placa, in sfarsit. Pacat ca mai erau doar 15 minute.
Ultimul schimb de replici dinainte de a se transforma totul intr-un cliseu:
Cred ca m-am indragostit de tine
Sa fim seriosi, sunt doar o fantezie.
Este tot un joc?
Am spus eu ca nu ar fi?
Bitter Moon este un film despre 4 oameni cu 2 destine frapant diferite. Nu este nevoie decat de un moment de nebunie pentru a declanja un joc la fel de nebun. Deja ma gandeam ca “Magicianul” lui Fowles va apare dintr-un colt razand haotic. Dar nu. S-au dus si cele 15 minute. Eu insa l-am vazut pe Conchis tot filmul, intr-un colt, regizand. Sau probabil ca a fost doar Polanski.
In cazul de fata, replica atat de simpla “Matur, sa ne comportam matur” m-a facut sa vad filmul cu alti ochi. Era incercarea disperata de reintoarcere la normalitate, cand deja jocul obsesiv nu mai permitea demult asta. Deplin constienta ca in viata oricui exista un astfel de moment in care a te comporta matur suna atat de derizoriu si amuzant, am trecut mai departe. Incepea sa imi placa, in sfarsit. Pacat ca mai erau doar 15 minute.
Ultimul schimb de replici dinainte de a se transforma totul intr-un cliseu:
Cred ca m-am indragostit de tine
Sa fim seriosi, sunt doar o fantezie.
Este tot un joc?
Am spus eu ca nu ar fi?
Bitter Moon este un film despre 4 oameni cu 2 destine frapant diferite. Nu este nevoie decat de un moment de nebunie pentru a declanja un joc la fel de nebun. Deja ma gandeam ca “Magicianul” lui Fowles va apare dintr-un colt razand haotic. Dar nu. S-au dus si cele 15 minute. Eu insa l-am vazut pe Conchis tot filmul, intr-un colt, regizand. Sau probabil ca a fost doar Polanski.
vineri, 23 noiembrie 2007
Oameni si emotii
Ar trebui sa fie de ajuns sa ne uitam unii la altii si sa mergem mai departe. Dar nu am putea vedea atat de multe lucruri.
Ar trebui sa nu ne pese cand cineva e la pamant si are nevoie disperata de o mana intinsa. Se gasesc atat de multe cioturi de care sa se agate. Ce ar mai conta o mana? Mainile sunt expresive si nu e bine.
Ar trebui sa nu auzim, sa nu intelegem, sa nu conteze si sa nu contam. Emotiile sunt cele care te doboara si te fac sa auzi, intelegi si sa contezi atunci cand nu trebuie.
Ar trebui sa nu ne pese cand cineva e la pamant si are nevoie disperata de o mana intinsa. Se gasesc atat de multe cioturi de care sa se agate. Ce ar mai conta o mana? Mainile sunt expresive si nu e bine.
Ar trebui sa nu auzim, sa nu intelegem, sa nu conteze si sa nu contam. Emotiile sunt cele care te doboara si te fac sa auzi, intelegi si sa contezi atunci cand nu trebuie.
joi, 22 noiembrie 2007
Descant pentru o secunda de liniste
11 septembrie zicea la un moment dat sa mai fac un descant. Dar nu mai aveam disponibil nici un cufar cu magie. Azi am mai gasit cate ceva. Sper sa functioneze.
Trebuie sa tii ochii inchisi, cat mai inchisi cu putinta. Astfel incat sa simti cum fiecare geana se linisteste.
Sa faci un puzzle incomplet cu toate lucrurile albe sau mai putin albe de peste zi. Sa le rastorni pe toate cele mei putin albe si sa le pierzi. In seara asta pana si lucrurile incomplete pot fi frumoase.
Sa reusesti sa auzi cum fiecare om din jurul tau este perfect prin gradul de perfectiune pe care tu i-l acorzi. Sa asculti ceea ce este dincolo de silabe si sunete.
Sa bei o cana mare de lapte cu cafea. Nu cafea cu lapte. Din cea mai frumoasa cana a ta. Trebuie sa ai asa ceva.
Sa vezi in spatele oricarei usi o poarta catre ceea ce vrei tu. Portile de obicei sunt din povesti, iar povestile sunt intotdeauna frumoase. Si atat de simple. La fel ca melodia de mai jos.
Cel putin pentru o secunda va fi liniste.
Trebuie sa tii ochii inchisi, cat mai inchisi cu putinta. Astfel incat sa simti cum fiecare geana se linisteste.
Sa faci un puzzle incomplet cu toate lucrurile albe sau mai putin albe de peste zi. Sa le rastorni pe toate cele mei putin albe si sa le pierzi. In seara asta pana si lucrurile incomplete pot fi frumoase.
Sa reusesti sa auzi cum fiecare om din jurul tau este perfect prin gradul de perfectiune pe care tu i-l acorzi. Sa asculti ceea ce este dincolo de silabe si sunete.
Sa bei o cana mare de lapte cu cafea. Nu cafea cu lapte. Din cea mai frumoasa cana a ta. Trebuie sa ai asa ceva.
Sa vezi in spatele oricarei usi o poarta catre ceea ce vrei tu. Portile de obicei sunt din povesti, iar povestile sunt intotdeauna frumoase. Si atat de simple. La fel ca melodia de mai jos.
Cel putin pentru o secunda va fi liniste.
Patru lucruri de joi
Azi vreau o inghetata si un geamantan rosu. Dupa ce mananc inghetata, iau geamantanul (rosu) si niste bilete de tren (nu conteaza culoarea).
O stropitoare si niste flori pe care sa le ud. Daca nu ploua. Sau nu ninge.
O umbrela. Pentru ca am vrut si stropitoare. Cu flori.
Niste margele si o pereche de ochelari. Margele pentru ca sunt in culoarea portocalelor. Ochelari pentru ca e bine sa jonglezi cu perspectivele.
O stropitoare si niste flori pe care sa le ud. Daca nu ploua. Sau nu ninge.
O umbrela. Pentru ca am vrut si stropitoare. Cu flori.
Niste margele si o pereche de ochelari. Margele pentru ca sunt in culoarea portocalelor. Ochelari pentru ca e bine sa jonglezi cu perspectivele.
miercuri, 21 noiembrie 2007
Pacate capitale
Azi am aflat care sunt "atributele esentiale" pentru a supravietui. Total diferite de ale mele. Dar la urma urmei, oamenii sunt facuti pentru a dezamagi si a fi dezamagiti.
Canile de plastic aruncate pe podea nu se sparg niciodata. Se crapa sau se invechesc.
Canile de plastic aruncate pe podea nu se sparg niciodata. Se crapa sau se invechesc.
Imi plac pantofii ei
Imi plac pantofii ei roz rupti pe o parte. Si imi place cum sta neclintita in frig si in soarele de 8 dimineata. Si rade. Cu ecou.
Se uita in vitrinele inalte si mult mai curate decat pantofii ei. Incredibil cum poate sa rada. Imi vine si mie sa rad, dar e prea frig. Ma apropii. Parca sunt si mai roz pantofii, si mai limpede rasul.
"Bine, si acum ce o sa se intample? Ce o sa faca? O sa prinda soarecele?"
Imi dau seama ca e grav. Nu numai ca rade, dar si vorbeste. Ma apropii mai mult. Da, se uita la desene animate in televizorul din aceeasi vitrina curata, incaltata cu aceeasi pantofi roz murdari si rupti. Pe o parte. Si avea in jur de 70 de ani. M-am asezat langa ea.
"Cred ca o sa prinda soarecele", am zis.
"Esti sigura? Uite cat de repede alearga"
"Da!! Intotdeauna soarecele este prins si intotdeauna scapa, asta e farmecul"
Si intotdeauna tramvaiele apar atunci cand nu trebuie. Poate insa o voi mai gasi si maine acolo. La urmatorul program de desene animate de la 8 dimineata din statia de tramvai. Azi imi plac pantofii roz, dar numai ai ei, si numai cei rupti. Pe o singura parte. Sper ca soarecele intr-adevar a scapat...
Se uita in vitrinele inalte si mult mai curate decat pantofii ei. Incredibil cum poate sa rada. Imi vine si mie sa rad, dar e prea frig. Ma apropii. Parca sunt si mai roz pantofii, si mai limpede rasul.
"Bine, si acum ce o sa se intample? Ce o sa faca? O sa prinda soarecele?"
Imi dau seama ca e grav. Nu numai ca rade, dar si vorbeste. Ma apropii mai mult. Da, se uita la desene animate in televizorul din aceeasi vitrina curata, incaltata cu aceeasi pantofi roz murdari si rupti. Pe o parte. Si avea in jur de 70 de ani. M-am asezat langa ea.
"Cred ca o sa prinda soarecele", am zis.
"Esti sigura? Uite cat de repede alearga"
"Da!! Intotdeauna soarecele este prins si intotdeauna scapa, asta e farmecul"
Si intotdeauna tramvaiele apar atunci cand nu trebuie. Poate insa o voi mai gasi si maine acolo. La urmatorul program de desene animate de la 8 dimineata din statia de tramvai. Azi imi plac pantofii roz, dar numai ai ei, si numai cei rupti. Pe o singura parte. Sper ca soarecele intr-adevar a scapat...
luni, 19 noiembrie 2007
Perceptii distorsionate
Unele lucruri se vad in mod diferit. Depinde de ora la care le privesti.
Geanta neagra e un cufar pe care poti sa il umpli cu hartii vechi sau caramele, pe care poti sa il trantesti intr-un colt atunci cand nu ai chef de el si sa il readuci la viata atunci cand ploua afara.
Cizmele din fata sunt incaltarile rotunde ale unui spiridus care a pasit stramb in aceasta dimineata.
Ziarul de langa mine e doar perna pe care as putea dormi pana voi stii ca totul e bine.
Parfumul scaunului de alaturi e mirosul de caise prea dulci care iti fac rau intr-o dupa-amiaza de august. Ai fi vrut sa mananci de fapt struguri. Dar nu avem azi.
Scaunul din stanga e cosul mare in care poti sa arunci multe lucruri, aproape orice. Impletit din salcie care nu plange niciodata.
Rasul fara ecou din capatul celalalt e raspunsul la tot ce nu ai vrut sa intrebi vreodata. Nu imi plac oamenii care rad fara ecou. Rad fara farmec. Iar intre farmec si ecou exista o legatura indisolubila.
Si intr-adevar, poti sa alegi sa vezi lucrurile altfel. Depinde de ora, de cat de dens este aerul si cat de clara este lumina. Eu as alege doar spiridusul si cufarul.
Geanta neagra e un cufar pe care poti sa il umpli cu hartii vechi sau caramele, pe care poti sa il trantesti intr-un colt atunci cand nu ai chef de el si sa il readuci la viata atunci cand ploua afara.
Cizmele din fata sunt incaltarile rotunde ale unui spiridus care a pasit stramb in aceasta dimineata.
Ziarul de langa mine e doar perna pe care as putea dormi pana voi stii ca totul e bine.
Parfumul scaunului de alaturi e mirosul de caise prea dulci care iti fac rau intr-o dupa-amiaza de august. Ai fi vrut sa mananci de fapt struguri. Dar nu avem azi.
Scaunul din stanga e cosul mare in care poti sa arunci multe lucruri, aproape orice. Impletit din salcie care nu plange niciodata.
Rasul fara ecou din capatul celalalt e raspunsul la tot ce nu ai vrut sa intrebi vreodata. Nu imi plac oamenii care rad fara ecou. Rad fara farmec. Iar intre farmec si ecou exista o legatura indisolubila.
Si intr-adevar, poti sa alegi sa vezi lucrurile altfel. Depinde de ora, de cat de dens este aerul si cat de clara este lumina. Eu as alege doar spiridusul si cufarul.
duminică, 18 noiembrie 2007
De cata magie ai nevoie...
De cata magie ai nevoie pentru...
a vedea lucrurile asa cum vrei sa le vezi si a auzi cum zboara fiecare vorba de a ta transformata in gand
pentru a intelege ca frumusetea lucrurilor sta in faptul ca sunt relative si te poti juca cu ele si te poti juca cu tine
a urca o mie de trepte doar pentru a le cobori apoi
pentru a spune o suta de lucruri inutile si a ti le aminti atat de utile
a memora chipuri si sunete, numere si mirosuri, toate distincte si atat de puternice
pentru a fii constient ca poti face o magie in fiecare zi, chiar si atunci cand e innorat afara
pentru a stii ca pentru o astfel de magie ai nevoie de putina cafea, putin frig si putina caldura, un pic de lumina si cateva coli de hartie. Si ai nevoie de tine.
Ai nevoie de foarte putina magie pentru a intelege ca "Nu exista adevar dincolo de magie"
a vedea lucrurile asa cum vrei sa le vezi si a auzi cum zboara fiecare vorba de a ta transformata in gand
pentru a intelege ca frumusetea lucrurilor sta in faptul ca sunt relative si te poti juca cu ele si te poti juca cu tine
a urca o mie de trepte doar pentru a le cobori apoi
pentru a spune o suta de lucruri inutile si a ti le aminti atat de utile
a memora chipuri si sunete, numere si mirosuri, toate distincte si atat de puternice
pentru a fii constient ca poti face o magie in fiecare zi, chiar si atunci cand e innorat afara
pentru a stii ca pentru o astfel de magie ai nevoie de putina cafea, putin frig si putina caldura, un pic de lumina si cateva coli de hartie. Si ai nevoie de tine.
Ai nevoie de foarte putina magie pentru a intelege ca "Nu exista adevar dincolo de magie"
sâmbătă, 17 noiembrie 2007
Descant de ninsoare
Daca vrei sa ninga, trebuie sa cumperi prajituri de la cofetaria din colt, dupa-amiaza, inainte sa se intunece, cand lumina este atat de limpede pentru cateva minute si cand simti ca iti este atat de frig incat iti ingheata degetele de la o mana.
Sa iei numai prajituri cu ciocolata. Sunt cele mai "sincere" prajituri din lume. Si nu o sa te amageasca niciodata.
Sa vorbesti in soapta, atat de incet incat sa te auda doar cei care aud si atat de tare incat sa taca cei care nu aud. Sa mergi usor, iar pasii tai sa aiba cadenta unui dans de acum 100 de ani. Usor...
Sa te gandesti la lucruri pline de culoare si sa lasi sa curga toate lucrurile lipsite de consistenta si sens. Sa nu iti fie frica de cuvinte si sa le pronunti cu tonalitatea cu care recitai atunci cand erai mic.
Sa desfaci ambalajele de la 4 bomboane diferite, cu portocale, si sa le mananci pe indelete, spargandu-le in dinti. Lucrurile sparte sunt frumoase. In felul lor.
Sa privesti pe geam, aiurea, si sa te gandesti ca totul are sens. Uite ca ninge...
Sa iei numai prajituri cu ciocolata. Sunt cele mai "sincere" prajituri din lume. Si nu o sa te amageasca niciodata.
Sa vorbesti in soapta, atat de incet incat sa te auda doar cei care aud si atat de tare incat sa taca cei care nu aud. Sa mergi usor, iar pasii tai sa aiba cadenta unui dans de acum 100 de ani. Usor...
Sa te gandesti la lucruri pline de culoare si sa lasi sa curga toate lucrurile lipsite de consistenta si sens. Sa nu iti fie frica de cuvinte si sa le pronunti cu tonalitatea cu care recitai atunci cand erai mic.
Sa desfaci ambalajele de la 4 bomboane diferite, cu portocale, si sa le mananci pe indelete, spargandu-le in dinti. Lucrurile sparte sunt frumoase. In felul lor.
Sa privesti pe geam, aiurea, si sa te gandesti ca totul are sens. Uite ca ninge...
joi, 15 noiembrie 2007
La multi ani, Dana!
Nu bea cafea desi ii place. Decat ciocolata calda, si pe aceea din cateva inghitituri. M-a depasit deja. Nu se supara (cred) daca din greseala dimineata mai scap paharul de cafea langa ea si apoi izbucnesc in ras.
Ii plac pufuletii, mai ales cei de la metrou si plimbarile pe peron dintr-o parte intr-alta. Ii plac bocancii de munte si rade de pantofii mei cu toc.
Are cate un raspuns la fiecare intrebare de-a mea si stie de ce rad in metrou si de ce ma impiedic uneori.
Ah, si face cele mai minunate poze din lume. Si este ziua ei. La multi ani, Dana!
Ii plac pufuletii, mai ales cei de la metrou si plimbarile pe peron dintr-o parte intr-alta. Ii plac bocancii de munte si rade de pantofii mei cu toc.
Are cate un raspuns la fiecare intrebare de-a mea si stie de ce rad in metrou si de ce ma impiedic uneori.
Ah, si face cele mai minunate poze din lume. Si este ziua ei. La multi ani, Dana!
miercuri, 14 noiembrie 2007
Punct si de la capat
Azi imi place sa ma uit in tavan si sa rad fara motiv. Sa imi fie foarte frig si sa imi gasesc manusile pierdute prin buzunare. Sa beau ceai cu aceleasi inghitituri mici cu care beau cafeaua. Sa imi insir pe birou toate cele 4 cani si betisoarele chinezesti.
Sa imi arunc pantofii cu toc pe covor si sa ma gandesc ca am timp maine sa ii adun. Sa imi pierd un cercel pe care sa il gasesc a doua zi sub perna. Sa deschid in acelasi timp doua pachete de servetele, unul cu miros de zmeura si unul cu miros de cafea.
Sa inlocuiesc partiturile de saptamana trecuta si sa imi inghete degetele pe clape la 12 noaptea. Sa confund si bemol cu la si sa rad a doua zi dimineata. Sa rup un sir de margele si sa stau 2 ore sa le adun.
Sa mananc mere verzi si sa ma uit la un plic de scortisoara pentru a-mi inchpui o placinta cu mere. Sa ascult cum se face din ce in ce mai frig si sa caut o cutie de chibrituri pe care sa nu o gasesc.
Azi imi plac foarte multe lucruri.
Sa imi arunc pantofii cu toc pe covor si sa ma gandesc ca am timp maine sa ii adun. Sa imi pierd un cercel pe care sa il gasesc a doua zi sub perna. Sa deschid in acelasi timp doua pachete de servetele, unul cu miros de zmeura si unul cu miros de cafea.
Sa inlocuiesc partiturile de saptamana trecuta si sa imi inghete degetele pe clape la 12 noaptea. Sa confund si bemol cu la si sa rad a doua zi dimineata. Sa rup un sir de margele si sa stau 2 ore sa le adun.
Sa mananc mere verzi si sa ma uit la un plic de scortisoara pentru a-mi inchpui o placinta cu mere. Sa ascult cum se face din ce in ce mai frig si sa caut o cutie de chibrituri pe care sa nu o gasesc.
Azi imi plac foarte multe lucruri.
marți, 13 noiembrie 2007
Perfect inutil.
Te ustura in gat si tot fumezi. Mananci aceleasi chestii nesanatoase zi de zi. Si azi e frig si degetele au capatat o culoare ireala. Ti-a spus cineva odata ca ai maini ciudate?
Azi nicio muzica nu e buna. Nimic potrivit cu tine. Se va lumina in curand si va trebui sa redevii ce esti. Acelasi tu, la fel de inutil ca in fiecare zi de luni, marti, miercuri sau duminica. Stiu ca se lumineaza. Aud zgomotul neclar al masinilor din ce in ce mai pronuntat. Perfect normal. Stiu si cand se intuneca. Aud tiuitul infundat al trenurilor din gara de langa. Perfect anormal.
Parca mirosea a cafea mai devreme. Acea cafea din plicul de plastic cu gust de carton, din zilele in care uiti de tot si cu care totusi te mandresti. Uman as putea spune.
Perfect inutil din partea ta. Total absurd dintr-a mea.
Azi nicio muzica nu e buna. Nimic potrivit cu tine. Se va lumina in curand si va trebui sa redevii ce esti. Acelasi tu, la fel de inutil ca in fiecare zi de luni, marti, miercuri sau duminica. Stiu ca se lumineaza. Aud zgomotul neclar al masinilor din ce in ce mai pronuntat. Perfect normal. Stiu si cand se intuneca. Aud tiuitul infundat al trenurilor din gara de langa. Perfect anormal.
Parca mirosea a cafea mai devreme. Acea cafea din plicul de plastic cu gust de carton, din zilele in care uiti de tot si cu care totusi te mandresti. Uman as putea spune.
Perfect inutil din partea ta. Total absurd dintr-a mea.
luni, 12 noiembrie 2007
Top cautari pe aici
Trecand peste banalitatea acetui post, totusi nu ma pot abtine. Top cautari pe aici, pe la mine:
placinta cu branza - sarata, dulce, nu conteaza, placinta sa fie. Se pare ca devine din ce in ce mai stringenta nevoie unui blog culinar. Si macar daca mi-ar iesi bine de fiecare data placinta, dar...
ciocolata milka - in toate formele posibile. De la "cat costa o ciocolata Milka" (30.000 la orice magazin non-stop si 25.000 in supermarket), la "de ce sa mananc ciocolata Milka" (pentru ca este delicioasa, are ambalaj mov si o vaca adorabila pe ea), la "ciocolata Milka cu spuma de lapte" (multumesc pentru informatii, nu stiam ca exista asa ceva).
snitele cu pesmet - se pare ca sunt multi amatori de asa ceva; cu o singura conditie: pesmetul sa fie auriu (din nou, nu faceam diferenta, dar...)
te urasc in spaniola - probabil in spaniola poti uri cel mai bine. Din pacate, nu stiu care este traducerea exacta si nu o sa ma obosesc sa o caut. Poate i-a folosit la ceva "te urasc" in romana. Desi eu nu imi amintesc cand am urat pe aici...
deci, am avut dreptate si de data asta - bineinteles, aici poti avea toata dreptatea din lume. Dar numai de data asta. De restul ma ocup eu.
pentru ca merit - Da, e preferata cautarilor mele! Ma mir cum au ajuns aici!
nu te mai vreau - cred ca exista o oarecare legatura intre "pentru ca merit" si "nu te mai vreau";
nu te mai vreau in viata mea - se pare ca problemele de la precedenta cautare nu s-au rezolvat, ci dimpotriva, s-au agravat;
e atat de placut - ok, este bine de data aceasta;
portret colega nesuferita - nu imi amintesc sa fi creat unul, dar, daca totusi se cauta asa ceva... Ma gandesc doar daca este vorba despre mine sau nu.
dependenta de dulciuri - degeaba, nu am o solutie pentru asa ceva, te pot invata in schimb cum sa fii si mai dependent.
cat costa un articol - nu stiu. Daca e scris de mine, depinde.
morile de vant - inteleg, si eu ma lupt cu ele zilnic. De acord deci.
Au fost cele mai... interesante. Nu vreau sa ma gandesc ce se va mai cauta in viitor. Devine prea palpitant. Si imi place.
placinta cu branza - sarata, dulce, nu conteaza, placinta sa fie. Se pare ca devine din ce in ce mai stringenta nevoie unui blog culinar. Si macar daca mi-ar iesi bine de fiecare data placinta, dar...
ciocolata milka - in toate formele posibile. De la "cat costa o ciocolata Milka" (30.000 la orice magazin non-stop si 25.000 in supermarket), la "de ce sa mananc ciocolata Milka" (pentru ca este delicioasa, are ambalaj mov si o vaca adorabila pe ea), la "ciocolata Milka cu spuma de lapte" (multumesc pentru informatii, nu stiam ca exista asa ceva).
snitele cu pesmet - se pare ca sunt multi amatori de asa ceva; cu o singura conditie: pesmetul sa fie auriu (din nou, nu faceam diferenta, dar...)
te urasc in spaniola - probabil in spaniola poti uri cel mai bine. Din pacate, nu stiu care este traducerea exacta si nu o sa ma obosesc sa o caut. Poate i-a folosit la ceva "te urasc" in romana. Desi eu nu imi amintesc cand am urat pe aici...
deci, am avut dreptate si de data asta - bineinteles, aici poti avea toata dreptatea din lume. Dar numai de data asta. De restul ma ocup eu.
pentru ca merit - Da, e preferata cautarilor mele! Ma mir cum au ajuns aici!
nu te mai vreau - cred ca exista o oarecare legatura intre "pentru ca merit" si "nu te mai vreau";
nu te mai vreau in viata mea - se pare ca problemele de la precedenta cautare nu s-au rezolvat, ci dimpotriva, s-au agravat;
e atat de placut - ok, este bine de data aceasta;
portret colega nesuferita - nu imi amintesc sa fi creat unul, dar, daca totusi se cauta asa ceva... Ma gandesc doar daca este vorba despre mine sau nu.
dependenta de dulciuri - degeaba, nu am o solutie pentru asa ceva, te pot invata in schimb cum sa fii si mai dependent.
cat costa un articol - nu stiu. Daca e scris de mine, depinde.
morile de vant - inteleg, si eu ma lupt cu ele zilnic. De acord deci.
Au fost cele mai... interesante. Nu vreau sa ma gandesc ce se va mai cauta in viitor. Devine prea palpitant. Si imi place.
duminică, 11 noiembrie 2007
Am nimic
Napolitane cu vanilie sau cu ciocolata? La 5 sau la 6?
I-a spus in treacat ca la un moment dat ceasurile se opresc. Si ceasornicarul acela vechi, din colt, cu pravalia ce sta sa se darame de la atatea tic-tac-uri anarhice, a disparut.
Sa aprinda lumina sau nu?
Toate dalele de pe Lipscani suna intr-un mod ciudat, iar felinarul din mijlocul cafenelei clipeste. Probabil se va stinge. Iar cafeaua cu dulceata de zmeura are un gust la fel de bizar ca si ecoul tocurilor grabite din afara.
Sa taca sau sa taca si mai mult?
Daca tace, inseamna ca o sa poata auzi in curand cum se apropie ninsoarea. Si o sa i se faca frig. Daca tace si mai mult...
I-a spus in treacat ca la un moment dat ceasurile se opresc. Si ceasornicarul acela vechi, din colt, cu pravalia ce sta sa se darame de la atatea tic-tac-uri anarhice, a disparut.
Sa aprinda lumina sau nu?
Toate dalele de pe Lipscani suna intr-un mod ciudat, iar felinarul din mijlocul cafenelei clipeste. Probabil se va stinge. Iar cafeaua cu dulceata de zmeura are un gust la fel de bizar ca si ecoul tocurilor grabite din afara.
Sa taca sau sa taca si mai mult?
Daca tace, inseamna ca o sa poata auzi in curand cum se apropie ninsoarea. Si o sa i se faca frig. Daca tace si mai mult...
Prajituri cu lamaie
Sta pe acelasi scaun pe care ne-am certat si ne-am impacat. Miroase putin a iarna si a prajituri cu lamaie. E ciudat, nu a mai facut nimeni prajituri cu lamaie. De 5 ani. Povesteste cu aceiasi ochi ce tresalta la fiecare cuvant.
Ma roaga sa cumpar lamai. I-am zis ca nu am mai gasit. Dar voi cumpara portocale de Craciun. Voi cumpara cele mai multe portocale de pana acum. Dar nu lamai. Zambeste in cel mai indepartat mod cu putinta.
Nu, nu mai vreau cafea, multumesc, este tarziu. Iar tu nu ai voie asa ceva. Cafeaua este doar pentru oamenii obisnuiti, care mai au timp sa se intristeze si sa se bucure. Tu de acum ai timp doar sa te bucuri.
O sa inchid geamul, miroase din ce in ce mai tare a prajituri cu lamaie si te intristezi. O sa fac totusi o cafea, de dragul vremurilor trecute, macar pentru a alunga ultima adiere de iarna si lamai. Si tacerea mea, tot din vremuri trecute.
La inceput nu stia daca sunt in clasa a sasea sau a saptea. Cu toate acestea, imi cumpara cacao cu lapte in fiecare dimineata. Si dadea drumul la calorifer pentru a nu-mi ingheta mainile pe caietele de matematica. Foarte mult timp am crezut ca ma pot juca cu timpul.
Ma roaga sa cumpar lamai. I-am zis ca nu am mai gasit. Dar voi cumpara portocale de Craciun. Voi cumpara cele mai multe portocale de pana acum. Dar nu lamai. Zambeste in cel mai indepartat mod cu putinta.
Nu, nu mai vreau cafea, multumesc, este tarziu. Iar tu nu ai voie asa ceva. Cafeaua este doar pentru oamenii obisnuiti, care mai au timp sa se intristeze si sa se bucure. Tu de acum ai timp doar sa te bucuri.
O sa inchid geamul, miroase din ce in ce mai tare a prajituri cu lamaie si te intristezi. O sa fac totusi o cafea, de dragul vremurilor trecute, macar pentru a alunga ultima adiere de iarna si lamai. Si tacerea mea, tot din vremuri trecute.
La inceput nu stia daca sunt in clasa a sasea sau a saptea. Cu toate acestea, imi cumpara cacao cu lapte in fiecare dimineata. Si dadea drumul la calorifer pentru a nu-mi ingheta mainile pe caietele de matematica. Foarte mult timp am crezut ca ma pot juca cu timpul.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
