Doar o zi. Si mi-e bine. Mi-e atat de bine incat...
joi, 6 martie 2008
Budinca de ciocolata
E neagra si se catara pe copertina de deasupra teatrului. Si salata asta are un gust mizerabil. Trece prin fata mea cu o caciula de Mos Craciun, in martie. Si ciocolata e pe post de budinca.
Oare de ce anumite lucruri sunt atat de insemnate tocmai prin neinsemnatatea lor? Si de ce lucrurile cu adevarat importante sunt egale cu zero? Ma amuza din ce in ce mai mult oamenii care au o scara de valori total data peste cap.
Tipul de langa mine zambeste prea mult si se joaca cu bocancii. Nu intelege ca salata asta chiar nu e buna, iar mie nu imi plac bocancii lui.
Oare de ce devenim treptat imuni la toate lucrurile care ar putea sa ne faca rau? Se pare ca suntem mai adaptabili decat credeam. Ma intristeaza din ce in ce mai mult oamenii care sunt orbi.
E tot acolo pe copertina. Geamurile se zgaltaie de la vant. A doua ciocolata. A doua budinca.
Oare de ce la un moment dat nu mai conteaza toate minciunile pe care le auzim si de ce doar zambim cand le auzim? Poate ca ne plac povestile. Deformatie din copilarie.
Budinca asta de ciocolata merge. E chiar buna. Si dulce. Mai dulce decat tot ce am auzit si vazut azi.
Oare de ce anumite lucruri sunt atat de insemnate tocmai prin neinsemnatatea lor? Si de ce lucrurile cu adevarat importante sunt egale cu zero? Ma amuza din ce in ce mai mult oamenii care au o scara de valori total data peste cap.
Tipul de langa mine zambeste prea mult si se joaca cu bocancii. Nu intelege ca salata asta chiar nu e buna, iar mie nu imi plac bocancii lui.
Oare de ce devenim treptat imuni la toate lucrurile care ar putea sa ne faca rau? Se pare ca suntem mai adaptabili decat credeam. Ma intristeaza din ce in ce mai mult oamenii care sunt orbi.
E tot acolo pe copertina. Geamurile se zgaltaie de la vant. A doua ciocolata. A doua budinca.
Oare de ce la un moment dat nu mai conteaza toate minciunile pe care le auzim si de ce doar zambim cand le auzim? Poate ca ne plac povestile. Deformatie din copilarie.
Budinca asta de ciocolata merge. E chiar buna. Si dulce. Mai dulce decat tot ce am auzit si vazut azi.
miercuri, 5 martie 2008
Tic-tac
E vorba despre un ceas.
Initial am crezut ca are baterii si nu e nevoie sa il intorc. Adica le las sa se consume si se opreste el la un moment dat. Si era funny sa il auzi cum ticaie. Dimineata langa tine cand te trezeai si seara cand adormeai.
Apoi am vazut ca de fapt este un ceas mecanic. Care trebuie intors, dar care nu se opreste din ticait. A incetat sa mai fie funny. La fel, acolo, dimineata si seara.
Dar era ceasul meu si trebuia sa ma descurc.
Ma uitam si ma intrebam: "Ok, ce ma fac eu cu un ceas acum? Pot sa ma trezesc si singura, nu am nevoie de tine. Stiu la ce ora sa ma culc, la ce ora sa beau cafeaua, la ce ora sa plec si la ce ora sa vin. Deci la ce bun? Ma descurc perfect."
Normal ca tacea.
Si ma descurcam perfect. Ca de fiecare data. Cateva cazaturi si gata.
La un moment dat mi-am dat seama ca e cam liniste. Ciudat. Ziceam totusi ca e mecanic.
Tic-tac. Si m-am linistit. Si mi-e bine.
Deci, e vorba de un ceas. Ceasul meu mecanic.

Initial am crezut ca are baterii si nu e nevoie sa il intorc. Adica le las sa se consume si se opreste el la un moment dat. Si era funny sa il auzi cum ticaie. Dimineata langa tine cand te trezeai si seara cand adormeai.
Apoi am vazut ca de fapt este un ceas mecanic. Care trebuie intors, dar care nu se opreste din ticait. A incetat sa mai fie funny. La fel, acolo, dimineata si seara.
Dar era ceasul meu si trebuia sa ma descurc.
Ma uitam si ma intrebam: "Ok, ce ma fac eu cu un ceas acum? Pot sa ma trezesc si singura, nu am nevoie de tine. Stiu la ce ora sa ma culc, la ce ora sa beau cafeaua, la ce ora sa plec si la ce ora sa vin. Deci la ce bun? Ma descurc perfect."
Normal ca tacea.
Si ma descurcam perfect. Ca de fiecare data. Cateva cazaturi si gata.
La un moment dat mi-am dat seama ca e cam liniste. Ciudat. Ziceam totusi ca e mecanic.
Tic-tac. Si m-am linistit. Si mi-e bine.
Deci, e vorba de un ceas. Ceasul meu mecanic.

Making me happy
Ce chestii te fac fericit? Intrebare proasta, dar chiar a trebuit sa ma gandesc la ea.
As fi inceput sa enumar: cafeaua de dimineata, un tip funny din metrou, niste pateuri cu branza, o patura cand mi-e frig, un telefon de la prieteni pe care nu i-ai mai vazut de mult timp, cateva ore de vorba cu o prietena buna, niste flori fara motiv, lalelele pe care obisnuiam sa mi le cumpar singura si sa dau o groaza de bani, geamul deschis de dimineata, niste bagaje facute in graba si desfacute in 5 minute, o lingurita de zahar in plus in cafea, arahidele cu ciocolata, Coca-Cola cand nimic altceva nu e mai bun, o plimbare cu pantofii rupti dupa-amiaza la Romana, 5 persoane de care ma ciocnesc consecutiv in aceeasi zi, supradoza de Milka. Si alte tampenii. Doar tampenii.
Cand colo... surpriza. Ador surprizele, doar stii. Si tampeniile. Mai ales. Specialitatea casei. Case speciale si locuri speciale, lucruri neimportante si tampenii importante.
Deci, chestii. Care te fac fericit. Stii tu, starea aia cand nimic altceva...
As fi inceput sa enumar: cafeaua de dimineata, un tip funny din metrou, niste pateuri cu branza, o patura cand mi-e frig, un telefon de la prieteni pe care nu i-ai mai vazut de mult timp, cateva ore de vorba cu o prietena buna, niste flori fara motiv, lalelele pe care obisnuiam sa mi le cumpar singura si sa dau o groaza de bani, geamul deschis de dimineata, niste bagaje facute in graba si desfacute in 5 minute, o lingurita de zahar in plus in cafea, arahidele cu ciocolata, Coca-Cola cand nimic altceva nu e mai bun, o plimbare cu pantofii rupti dupa-amiaza la Romana, 5 persoane de care ma ciocnesc consecutiv in aceeasi zi, supradoza de Milka. Si alte tampenii. Doar tampenii.
Cand colo... surpriza. Ador surprizele, doar stii. Si tampeniile. Mai ales. Specialitatea casei. Case speciale si locuri speciale, lucruri neimportante si tampenii importante.
Deci, chestii. Care te fac fericit. Stii tu, starea aia cand nimic altceva...
marți, 4 martie 2008
Stii cum e de fapt?
Stii cum e de fapt?
Te trezesti dimineata si uiti toata noaptea geamul deschis. Te gadila ceva pe nas si iti ingheata mainile. Bate putin vantul si perdeaua se incalceste in parul tau. Sunetul de la filtrul de cafea si "azi vor fi 21 de grade si cer senin".
Papucii aruncati pe fotoliu dintr-o greseala teribila pe care nu ti-o mai amintesti. Cateva suvite de par. Si azi e la fel. Pur si simplu nu ai cum sa scapi. Pistruii sunt tot acolo. Suvitele de par tot acolo.
E fierbinte. Si te face sa iti amintesti ce ai visat. Tampenii, normal. Pentru ca pur si simplu nu ai cum sa scapi. Si melodia. Si deja miroase diferit. Iti gasesti papucii. Rezolvi cu suvitele de par. E fierbinte si dulce. Versi putina doar asa, de drag, pe masa.
21 de grade si cer senin. Nu mai spune. Mi-au inghetat mainile azi-noapte. Doar asa, de drag.
Deci stii cum e de fapt?
Asa.
Te trezesti dimineata si uiti toata noaptea geamul deschis. Te gadila ceva pe nas si iti ingheata mainile. Bate putin vantul si perdeaua se incalceste in parul tau. Sunetul de la filtrul de cafea si "azi vor fi 21 de grade si cer senin".
Papucii aruncati pe fotoliu dintr-o greseala teribila pe care nu ti-o mai amintesti. Cateva suvite de par. Si azi e la fel. Pur si simplu nu ai cum sa scapi. Pistruii sunt tot acolo. Suvitele de par tot acolo.
E fierbinte. Si te face sa iti amintesti ce ai visat. Tampenii, normal. Pentru ca pur si simplu nu ai cum sa scapi. Si melodia. Si deja miroase diferit. Iti gasesti papucii. Rezolvi cu suvitele de par. E fierbinte si dulce. Versi putina doar asa, de drag, pe masa.
21 de grade si cer senin. Nu mai spune. Mi-au inghetat mainile azi-noapte. Doar asa, de drag.
Deci stii cum e de fapt?
Asa.
luni, 3 martie 2008
7 pe ziua de azi
Spre binele tau:
1. Azi nu ma intreba ce fac si nici cum e vremea afara. Eu fac bine, la fel ca si vremea. Deci am rezolvat, poti sa taci.
2. Abtine-te sa imi faci vreun compliment, azi nu tine.
3. Azi nu vreau sa te intereseze de ce.
4. Azi nici sa nu te gandesti sa scoti vreun cuvant. Ma zgarie toate cuvintele care incep cu consoane.
5. Azi nu am solutii si nici raspunsuri.
6. Azi o sa ma holbez pe geamul ala deschis atat cat vreau eu.
7. Azi deja voi fi aproape departe.
1. Azi nu ma intreba ce fac si nici cum e vremea afara. Eu fac bine, la fel ca si vremea. Deci am rezolvat, poti sa taci.
2. Abtine-te sa imi faci vreun compliment, azi nu tine.
3. Azi nu vreau sa te intereseze de ce.
4. Azi nici sa nu te gandesti sa scoti vreun cuvant. Ma zgarie toate cuvintele care incep cu consoane.
5. Azi nu am solutii si nici raspunsuri.
6. Azi o sa ma holbez pe geamul ala deschis atat cat vreau eu.
7. Azi deja voi fi aproape departe.
duminică, 2 martie 2008
Ce cauta
"Nu stiu ce cauta toti." Si se uita pe geam. E aproape noapte si are picioarele pline de noroi.
"Esti nervoasa nu-i asa?"
"Eu?"
"Da. Ia zi, ce cauta toti?"
"Pai..."
Nu imi place sa nu am nicio replica. Doamne, poate coboara. Dar nu.
"Uite, pasajul. Nu ti se pare ca mergem mai repede?"
"Ah, da.."
"Uita-te putin pe geam si inchide ochii. Si respira."
Si iar am parte de discutii ciudate. Si necunoscuti.
"E mai bine? Vezi ce repede mergem?"
Dar era asa bine cu ochii inchisi. Iar el deja la usa.
"Si pana la urma, stii ce cauta toti?"
A doua statie. Si ochii inchisi. Au fost deschisi azi pentru cateva secunde insa.
"Esti nervoasa nu-i asa?"
"Eu?"
"Da. Ia zi, ce cauta toti?"
"Pai..."
Nu imi place sa nu am nicio replica. Doamne, poate coboara. Dar nu.
"Uite, pasajul. Nu ti se pare ca mergem mai repede?"
"Ah, da.."
"Uita-te putin pe geam si inchide ochii. Si respira."
Si iar am parte de discutii ciudate. Si necunoscuti.
"E mai bine? Vezi ce repede mergem?"
Dar era asa bine cu ochii inchisi. Iar el deja la usa.
"Si pana la urma, stii ce cauta toti?"
A doua statie. Si ochii inchisi. Au fost deschisi azi pentru cateva secunde insa.
joi, 28 februarie 2008
Connected to me
Daca macar un singur om zambeste cand vorbeste de tine e bine. Starea aceea de no matter what, e calm. Calmul acela in care stii ca orice s-ar intampla, ai cu ce sa parezi de data asta.
Si nu pentru ca ai avea nevoie de aprobarea lor. Dar e reconfortant sa ii stii zambind. Fiecare in felul lui.
Daca macar un singur om are nevoie de tine stii ca esti acolo unde trebuie, si faci tot ce poti. Nu neaparat sa il ajuti. Dar sa ii arati ca se poate.
Si nu pentru a-ti calma constiinta. Dar e al naibii de bine sa ii stii mergand mai departe. Fiecare in felul lui.
Si nu pentru ca ai avea nevoie de aprobarea lor. Dar e reconfortant sa ii stii zambind. Fiecare in felul lui.
Daca macar un singur om are nevoie de tine stii ca esti acolo unde trebuie, si faci tot ce poti. Nu neaparat sa il ajuti. Dar sa ii arati ca se poate.
Si nu pentru a-ti calma constiinta. Dar e al naibii de bine sa ii stii mergand mai departe. Fiecare in felul lui.
miercuri, 20 februarie 2008
La belle et le bad boy
O sa rataceasca pe strazi si o sa ajunga in Montmartre. O sa se impiedice cu o placere nebuna pe strazile de acolo. O sa incerce 3 cafele diferite in aceeasi dimineata. O sa caute prin toate magazinele de vechituri si o sa adoarma in fata vitrinelor. O sa asculte fosnetul necunoscutilor si o sa leneveasca pe o banca la soare. O sa treaca pe langa Saint Chapelle si o sa alerge dupa o inghetata de vanilie.
Si o sa fie bine. Da. Mais, les sous ensembles dans les grands ensembles s'assemblent. Si stie asta. Dar o sa fie bine.
Si o sa fie bine. Da. Mais, les sous ensembles dans les grands ensembles s'assemblent. Si stie asta. Dar o sa fie bine.
marți, 19 februarie 2008
Taxi pe soare
"Sunteti bine?"
"Da, multumesc." (Deja incepe sa vorbeasca prea mult. Ce, nu se vede pe fata mea ca nu am chef de vorba si ma grabesc?)
"Dar parca totusi nu sunteti bine, va spun eu. Si soarele asta de afara. Domnisoara, nu stiti ce pierdeti. Va grabiti?"
"Da. (Mai scurt de atat nu putem. Ma grabesc incat nici nu pot sa te mai aud ce spui.)
Talk to me
But not that stuff
Si schimbarea brusca de registru.
"Stiti, domnisoara, cu masinile si sofatul e la fel ca si cu sexul. Nu faci nimic, nu obtii nimic. Nu conduci mai repede, nu te misti niciodata."
Ma bufneste rasul.
In the heat of the night
You loose your heart
And sell your soul
I loose control
"Lumea e rea, dar ii doboram noi. Ia sa vedeti cum va duc in 20 minute la servici. Ati intarziat?"
"De o ora deja."
"Haideti domnisoara, e soare afara."
"Aha." (Mai bine taci si te misti mai repede)
It's much too late to leave the trade -
But I can't stand it anymore
Se termina melodia si incepe din nou. De 9 ori timp de 20 de minute. A avut dreptate.
"286.000"
"ok"
"De fapt, stiti domnisoara, e asa soare afara si va grabiti si v-a placut melodia. E gratis. Azi e soare afara."
"Aha."
Chiar era soare.
"Da, multumesc." (Deja incepe sa vorbeasca prea mult. Ce, nu se vede pe fata mea ca nu am chef de vorba si ma grabesc?)
"Dar parca totusi nu sunteti bine, va spun eu. Si soarele asta de afara. Domnisoara, nu stiti ce pierdeti. Va grabiti?"
"Da. (Mai scurt de atat nu putem. Ma grabesc incat nici nu pot sa te mai aud ce spui.)
Talk to me
But not that stuff
Si schimbarea brusca de registru.
"Stiti, domnisoara, cu masinile si sofatul e la fel ca si cu sexul. Nu faci nimic, nu obtii nimic. Nu conduci mai repede, nu te misti niciodata."
Ma bufneste rasul.
In the heat of the night
You loose your heart
And sell your soul
I loose control
"Lumea e rea, dar ii doboram noi. Ia sa vedeti cum va duc in 20 minute la servici. Ati intarziat?"
"De o ora deja."
"Haideti domnisoara, e soare afara."
"Aha." (Mai bine taci si te misti mai repede)
It's much too late to leave the trade -
But I can't stand it anymore
Se termina melodia si incepe din nou. De 9 ori timp de 20 de minute. A avut dreptate.
"286.000"
"ok"
"De fapt, stiti domnisoara, e asa soare afara si va grabiti si v-a placut melodia. E gratis. Azi e soare afara."
"Aha."
Chiar era soare.
luni, 18 februarie 2008
19, 18, 17
Scrie cifre pe tabla neagra. 19, 18, 17. O vad printre mese si fum de tigara. Cat as fi vrut sa arunc si sa scriu si eu.
Il vad prin oglinda masinii si se apropie. Pentru o secunda am crezut ca se va termina acolo. Dar ma ocoleste.
Rad in jur si incearca sa o agate pe tipa de la masa vecina. Nu va merge. Lipseste ceva.
Se uita la mine stand in fata si se gandeste ca nu mai sunt ce obisnuiau ei sa fie odata. Cobor la urmtoarea si il las sa isi aminteasca.
Si iarasi scartaitul cretei pe tabla. Am mai dobandit inca o abilitate. Aceea de a auzi. Si fumul. Nu e suficient. Si gustul mancarii. De parca nu ai mai mancat niciodata si nu mai stii sa faci asta.
Frigul de afara. Te incalzeste. Felia de lamaie si ciocolata cu bucati de alune si mirosul de cocktailuri, tramvaiele de 11 noaptea si fumul. Linistea care te asteapta acasa.
Mana ei scrie intr-una cifre. Si scartaie. O vad si ii aud, si trec si strang si impart si zambesc. Mirosul de cocktail cu lamaie. Si scartaitul. 19, 18, 17.
Il vad prin oglinda masinii si se apropie. Pentru o secunda am crezut ca se va termina acolo. Dar ma ocoleste.
Rad in jur si incearca sa o agate pe tipa de la masa vecina. Nu va merge. Lipseste ceva.
Se uita la mine stand in fata si se gandeste ca nu mai sunt ce obisnuiau ei sa fie odata. Cobor la urmtoarea si il las sa isi aminteasca.
Si iarasi scartaitul cretei pe tabla. Am mai dobandit inca o abilitate. Aceea de a auzi. Si fumul. Nu e suficient. Si gustul mancarii. De parca nu ai mai mancat niciodata si nu mai stii sa faci asta.
Frigul de afara. Te incalzeste. Felia de lamaie si ciocolata cu bucati de alune si mirosul de cocktailuri, tramvaiele de 11 noaptea si fumul. Linistea care te asteapta acasa.
Mana ei scrie intr-una cifre. Si scartaie. O vad si ii aud, si trec si strang si impart si zambesc. Mirosul de cocktail cu lamaie. Si scartaitul. 19, 18, 17.
Clar, limpede si sigur
La un moment dat incepi sa vezi din ce in ce mai bine. Ajunge sa te uimeasca chiar si pe tine cum de ti-ai dezvoltat aceasta abilitate. Vezi lucruri pe care inainte nu le observai, vezi dincolo de fete, dincolo de gesturi si mimica fetei.
E un simt care ti se dezvolta in timp, exact atunci cand te astepti nai putin. Te uiti la omul din fata ta, de pe bancheta din fata din metrou si brusc iti dai seama ca desi il vezi aproape zilnic, azi interpretezi altfel totul. Treci peste "oare e vesel, oare s-a certat cu cineva, oare e ingrijorat" si ajungi direct la el, asa cum e si asa cum nu vrea sa fie vazut de catre ceilalti.
Nu e usor sa fii exact asa cum esti si sa ii lasi pe ceilalti sa te vada fara nici un fel de make-up. Te face vulnerabil si slab. Si atunci ataca. Si renunti din nou la a mai fi tu. Din acel moment stii un singur lucru: trebuie cu orice pret sa te aperi si sa te trezesti dimineata oricum, dar sa scapi de acel nod in gat.
La un moment dat insa incepi sa vezi. Mai clar, mai limpede si mai sigur ca niciodata.
E un simt care ti se dezvolta in timp, exact atunci cand te astepti nai putin. Te uiti la omul din fata ta, de pe bancheta din fata din metrou si brusc iti dai seama ca desi il vezi aproape zilnic, azi interpretezi altfel totul. Treci peste "oare e vesel, oare s-a certat cu cineva, oare e ingrijorat" si ajungi direct la el, asa cum e si asa cum nu vrea sa fie vazut de catre ceilalti.
Nu e usor sa fii exact asa cum esti si sa ii lasi pe ceilalti sa te vada fara nici un fel de make-up. Te face vulnerabil si slab. Si atunci ataca. Si renunti din nou la a mai fi tu. Din acel moment stii un singur lucru: trebuie cu orice pret sa te aperi si sa te trezesti dimineata oricum, dar sa scapi de acel nod in gat.
La un moment dat insa incepi sa vezi. Mai clar, mai limpede si mai sigur ca niciodata.
duminică, 17 februarie 2008
Trucuri
Ma gandeam ce inseamna cand visezi tot felul de prostii. Pescarusi, 10 oameni care nu inteleg si tu singura care incerci sa ii convingi ca marea e acolo si trebuie sa o vada. Iar ei stau linistiti si nu schiteaza macar un gest. M-am prins insa.
In general vrem lucruri imposibile. Si uitam de ce am vrut la un moment dat o chestie. Si mergem mai departe si mintim si radem si mintim si radem. Imi plac fetele oamenilor care fac asta. Te pun pe ganduri. Si ajungi sa iti regizezi fiecare miscare si sa prevezi ce va face celalalt. Si asa devii un bun scenarist, prieten, om.
Totul se reduce la cum sa te descurci mai bine, cum sa reusesti, cum sa pari. Iar daca incerci sa simplifici totul la cum sa fii, cum sa te trezesti, cum sa zambesti, lucrurile dispar.
Intotdeauna mi-au placut trucurile. Au mascat realitatea.
In general vrem lucruri imposibile. Si uitam de ce am vrut la un moment dat o chestie. Si mergem mai departe si mintim si radem si mintim si radem. Imi plac fetele oamenilor care fac asta. Te pun pe ganduri. Si ajungi sa iti regizezi fiecare miscare si sa prevezi ce va face celalalt. Si asa devii un bun scenarist, prieten, om.
Totul se reduce la cum sa te descurci mai bine, cum sa reusesti, cum sa pari. Iar daca incerci sa simplifici totul la cum sa fii, cum sa te trezesti, cum sa zambesti, lucrurile dispar.
Intotdeauna mi-au placut trucurile. Au mascat realitatea.
sâmbătă, 16 februarie 2008
Nimic mai bun decat...
Catalin se gandeste sa imi mai trimita "melodii de colectie". Nimic mai bun pentru vineri seara, si pentru a trece peste lipsa de chef, peste chestii care te irita o saptamana intreaga, peste nopti nedormite si lucruri pe care nu ai cum sa le accepti.
Deci... nimic mai bun decat cateva minute in care sa nu iti pese de toate tampeniile spuse timp de o saptamana, de toate clipele cand iti venea sa dispari pur si simplu si de toti oamenii care nu vad.
Deci... nimic mai bun decat cateva minute in care sa nu iti pese de toate tampeniile spuse timp de o saptamana, de toate clipele cand iti venea sa dispari pur si simplu si de toti oamenii care nu vad.
joi, 14 februarie 2008
Only one way
Nu exista cale de miljoc sau locul doi.
Nu exista favoruri si vorbe in care nu crezi.
Nu exista compromisuri.
Exista un singur drum pe care mergi drept, inainte, indiferent unde te va duce si indiferent de obstacolele pe care le vei intampina. E al tau si stii ca acolo nu vei face niciodata compromisuri chiar daca te vei rataci. Stii ca vei auzi multe lucruri, dar cel putin sunt lucruri in care cei de langa tine cred. Nu vei face si nici nu vei primi favoruri. Si te va durea si vei merge mai departe. Dar e al tau si trebuie sa il urmezi. Chiar daca te va durea al naibii de rau.
Si vei lasa in urma oamenii care te-au placut. Dar care nu au fost niciodata in stare sa spuna "te iubesc" sau "te urasc".

Nu exista favoruri si vorbe in care nu crezi.
Nu exista compromisuri.
Exista un singur drum pe care mergi drept, inainte, indiferent unde te va duce si indiferent de obstacolele pe care le vei intampina. E al tau si stii ca acolo nu vei face niciodata compromisuri chiar daca te vei rataci. Stii ca vei auzi multe lucruri, dar cel putin sunt lucruri in care cei de langa tine cred. Nu vei face si nici nu vei primi favoruri. Si te va durea si vei merge mai departe. Dar e al tau si trebuie sa il urmezi. Chiar daca te va durea al naibii de rau.
Si vei lasa in urma oamenii care te-au placut. Dar care nu au fost niciodata in stare sa spuna "te iubesc" sau "te urasc".

marți, 12 februarie 2008
luni, 11 februarie 2008
Privirile lor
O parte dintre ei ma privesc prin geamuri care nu au mai fost curatate de mult timp. Si nu au nici macar apa la dispozitie. Si nici nu vor avea vreodata. Pentru ca se uita aiurea.
O alta parte vad ceva. Au reusit sa curete un cerc pe geam asa cum dezaburesti ferestrele iarna. Dar le murdaresc la loc in cel mai scurt timp.
O parte rad si sunt fericiti. Ii privesc si ma intreb de cand nu am mai stat si eu la fel de aiurea intr-un leagan spunand nimicuri.
O parte ameninta si ma doboara. Pe ei ii iubesc cel mai mult. Imi plac pentru ca se chinuie.
O parte se lipesc de geam si doar ma privesc. Nu ii vad.
O parte deschid geamul.

O alta parte vad ceva. Au reusit sa curete un cerc pe geam asa cum dezaburesti ferestrele iarna. Dar le murdaresc la loc in cel mai scurt timp.
O parte rad si sunt fericiti. Ii privesc si ma intreb de cand nu am mai stat si eu la fel de aiurea intr-un leagan spunand nimicuri.
O parte ameninta si ma doboara. Pe ei ii iubesc cel mai mult. Imi plac pentru ca se chinuie.
O parte se lipesc de geam si doar ma privesc. Nu ii vad.
O parte deschid geamul.

duminică, 10 februarie 2008
vineri, 8 februarie 2008
Sotron si bucati de creta
Obisnuiam sa impartim totul, de la pachetul de biscuiti, nisipul pentru castele si merele de la ora 4. Caruciorul in care incapeam amandoi, scara de bloc, bunicii si toate dupa-amiezele in care in mod implacabil eram impreuna. Timp de 10 ani. Primii.
Radea uneori prea tare si isi agita mainile in aer de parca inalta zmeie care nu existau. Imi canta la multi ani de ziua mea desi pronunta putin diferit cuvintele si de fiecare data la a doua strofa uita versurile. Uita si imi povestea de minim 4 ori aceeasi poveste pe care o stiam de atata timp.
La un moment dat, a incetat sa mai fie vesel, sa deseneze cu creta colorata pe asfalt. Am continuat sa impartim aceleasi lucruri. De ziua mea insa s-a oprit dupa primul vers din melodie. A incercat, dar le uitase pe celelalte. Nu mai urca nici zmeie imaginare, si nici nu mai vorbea la fel de mult.
Apoi a plecat. Nu am stiut niciodata unde.
Azi am revazut o umbra. Trasaturile imi pareau familiare, desi au trecut mai bine de 15 ani. Gesticula la fel de rapid iar degetele mainilor lui aveau o pozitie ciudata. Atingea aerul si parca incerca sa deseneze fara creioane. Statea pe scaunul din masina, in spatele meu, si ma privea. Am inteles cand a ras. Un ras zgomotos, anormal, un tremur al intregului corp si o privire pierduta departe.
Era el, acelasi prieten cu care am impartit carucioare, sotroane si zile de nastere. Acelasi el care poate in nebunia lui m-a recunoscut. Pacat insa ca pe el nu il mai recunoaste o lume intreaga.

Radea uneori prea tare si isi agita mainile in aer de parca inalta zmeie care nu existau. Imi canta la multi ani de ziua mea desi pronunta putin diferit cuvintele si de fiecare data la a doua strofa uita versurile. Uita si imi povestea de minim 4 ori aceeasi poveste pe care o stiam de atata timp.
La un moment dat, a incetat sa mai fie vesel, sa deseneze cu creta colorata pe asfalt. Am continuat sa impartim aceleasi lucruri. De ziua mea insa s-a oprit dupa primul vers din melodie. A incercat, dar le uitase pe celelalte. Nu mai urca nici zmeie imaginare, si nici nu mai vorbea la fel de mult.
Apoi a plecat. Nu am stiut niciodata unde.
Azi am revazut o umbra. Trasaturile imi pareau familiare, desi au trecut mai bine de 15 ani. Gesticula la fel de rapid iar degetele mainilor lui aveau o pozitie ciudata. Atingea aerul si parca incerca sa deseneze fara creioane. Statea pe scaunul din masina, in spatele meu, si ma privea. Am inteles cand a ras. Un ras zgomotos, anormal, un tremur al intregului corp si o privire pierduta departe.
Era el, acelasi prieten cu care am impartit carucioare, sotroane si zile de nastere. Acelasi el care poate in nebunia lui m-a recunoscut. Pacat insa ca pe el nu il mai recunoaste o lume intreaga.

joi, 7 februarie 2008
Vrei sa fii stapanul meu?
Sunt 3 si sunt metisi de labrador, un baietel si doua fetite, mai mult decat adorabili. Mamica lor adoptiva ii ingrijeste cu mare atentie si iubire, insa nu ii poate tine pe toti.
Daca iti doresti unul dintre ei si doar daca le poti oferi tot comfortul si iubirea de care au nevoie, vorbeste cu mamica lor adoptiva la nr. 0722439919.



Daca iti doresti unul dintre ei si doar daca le poti oferi tot comfortul si iubirea de care au nevoie, vorbeste cu mamica lor adoptiva la nr. 0722439919.



miercuri, 6 februarie 2008
Food, sex and silence
M-a luminat cineva zilele trecute asupra unei probleme care ma macina de mult. Si anume ce isi doresc barbatii.
Pot spune ca a fost previzibil si totusi...
"Food, sex and silence"
Puteau parca mai mult. In fine. Sunt curioasa in ce ordine. Ar fi funny sa fie in ordine inversa: silence, sex and food. Adica trebuie sa taca inainte (evita riscul de a intra prea mult in detalii si a zice numai prostioare plictisitoare) si sa manance dupa (varianta imbunatatita la somn).
Si totusi... doar atat?
Noi ne dorim "mai mult". Varianta cosmetizata de la intalniri romantice, trandafiri, plimbari, un caine, o privire aprobatoare, un "da, arati bine azi".
De fapt, ar fi cazul sa trecem si noi peste faza asta si sa ne "maturizam". Sau sa ne aliniem la standardele impuse (inca nu le-a reusit) si sa avem o lista mai scurta: shoes, coffee and... shoes.
Pot spune ca a fost previzibil si totusi...
"Food, sex and silence"
Puteau parca mai mult. In fine. Sunt curioasa in ce ordine. Ar fi funny sa fie in ordine inversa: silence, sex and food. Adica trebuie sa taca inainte (evita riscul de a intra prea mult in detalii si a zice numai prostioare plictisitoare) si sa manance dupa (varianta imbunatatita la somn).
Si totusi... doar atat?
Noi ne dorim "mai mult". Varianta cosmetizata de la intalniri romantice, trandafiri, plimbari, un caine, o privire aprobatoare, un "da, arati bine azi".
De fapt, ar fi cazul sa trecem si noi peste faza asta si sa ne "maturizam". Sau sa ne aliniem la standardele impuse (inca nu le-a reusit) si sa avem o lista mai scurta: shoes, coffee and... shoes.
luni, 4 februarie 2008
duminică, 3 februarie 2008
Remedii interzise
La 11 noaptea ti se face pofta brusc de inghetata. Si stii ca nimeni si nimic nu te poate scoate din starea asta. Doar sa conduci pe o strada pustie si sa mananci o inghetata in cantitati de care sa iti para rau a doua zi. Din pacate nu ai la dispozitie decat cea de-a doua varianta - strada pustie.
Si pofta de inghetata, si toate lucrurile incurcate, si o esarfa cu buline. O pofta de inghetata care te depaseste. Lucruri incurcate pe care nu are rost sa incerci sa le descurci.
Lucruri pentru care nu trebuie sa dai socoteala. Nu imi plac judecatorii. Esarfa cu buline. Nu seamana cu cea de stewardesa.
Concluzia: pepene galben pentru zilele in care nu vezi lucrurile tocmai in roz, tiramisu pentru orice stare de nervi, portocale pentru bunadispozitie, ciocolata pentru lucruri nejustificate, vanilie pentru toate chestiile pentru care nu trebuie a dai socoteala. Buline pentru ca asa trebuie sa fie.
Si ora 11 doar pentru ca este interzis si imi place.
Si prieteni care stiu asta.
Si pofta de inghetata, si toate lucrurile incurcate, si o esarfa cu buline. O pofta de inghetata care te depaseste. Lucruri incurcate pe care nu are rost sa incerci sa le descurci.
Lucruri pentru care nu trebuie sa dai socoteala. Nu imi plac judecatorii. Esarfa cu buline. Nu seamana cu cea de stewardesa.
Concluzia: pepene galben pentru zilele in care nu vezi lucrurile tocmai in roz, tiramisu pentru orice stare de nervi, portocale pentru bunadispozitie, ciocolata pentru lucruri nejustificate, vanilie pentru toate chestiile pentru care nu trebuie a dai socoteala. Buline pentru ca asa trebuie sa fie.
Si ora 11 doar pentru ca este interzis si imi place.
Si prieteni care stiu asta.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)