PhotoVoice: "Eu cand am nervi desenez, ma joc sau ies pe afara"

PhotoVoice, sau cum sa spui povesti prin imagini, este un proiect realizat de catre Asociatia Carusel, Centrul de Resurse pentru Participare Publica (CeRe) si Policy Center for Roma and Minorities (PCRM) prin care se doreste atragerea atentiei asupra consumului de droguri in spatiile publice.

Din februarie pana in mai, 10 copii cu varste cuprinse intre 10 si 15 ani din cartierul Ferentari au primit aparate foto cu care au imortalizat imagini din zona in care locuiesc. Desi au avut si cateva teme ce trebuiau respectate, copiii au avut "mana libera" sa surprinda tot ceea ce ii imprezioneaza zi de zi din viata cartierului Ferentari - aflat pe locul 4 intr-un clasament al celor mai urate destinatii de vacanta realizat de buyagift.com.

"Baza de la care a pornit acest proiect a fost sa aratam cum vad copiii consumul de droguri in spatiile publice. Chiar daca noi nu le-am spus copiilor ce anume să fotografieze, ci doar le-am oferit cateva teme pe care sa le respecte, eram convinși ca vor face poze prin care sa ilustreze si consumul de droguri. Cativa dintre copiii care au participat in proiect, locuiesc in ghetouri. Pe copii ii deranjeaza imaginea pe care o are cartierul in care traiesc. Un consumator care isi face doza in strada nu este o priveliste prea placuta si, prin acest proiect, noi am vrut sa tragem un semnal de alarma”, a declarat Ioana Petre, PR la Asociatia Carusel.

Mai jos cateva dintre instantaneele realizate si povestile din spatele fiecaruia, vazute prin ochii copiilor:

Alin: Eu am vrut sa arat ca Ferentari nu este un cartier atat de jegos cum se zice.

Alberto: In această poza eu vreau sa arat ca unii oameni sunt dependenti de tigari, bani, telefon, cafea.

Alberto: Lipsa apei. Cei din zona rau-famata nu au apa potabila. Vecinii nu se prea ajuta. Oamenii nu au usi; la intrarea in casa au perdele sau caini.

 Alin: Aici am vrut sa desenez ceva, ceva ce poti sa faci atunci cand ai nervi. Eu cand am nervi desenez, ma joc sau ies pe afara.

 Aly: Eu am facut aceasta poza pentru ca il iubesc foarte mult pe acest cotoi. Pe el il cheama Gheorghe. Nu i-am dat eu numele, ci fratele meu. Este foarte important sa ai un animal de companie. Tata si cu noi, adica eu si mama, l-am luat pe Gheorghe de pe straaă, de la Vadul Nou, este prin Ferentari. Mama l-a luat in brate si apoi mi l-a dat mie. L-am luat acasa, l-am curatat de purici si capuse. Tata a fost la munca, a cazut si s-a lovit la coasta. Pisoiul dormea numai pe coasta lui. Mie, mamei mele si fratelui meu, ni s-a făcut foarte mila de el si tata. De ziua mea m-a muscat de deget si dupa aceea ma lingea mereu acolo. Acum Gheorghe s-a facut mai maricel. Aceasta poză este de cand avea el trei sau patru luni. Acum are opt luni. El ne iubeste foarte mult, precum si noi il iubim pe el.

 Toto: Este pe Aleea Livezilor. Acest picior este al meu. In aceasta zi ploua si am gasit o seringa. As vrea sa nu mai vedem seringi pe strada. La oameni, chiar daca le spui sa nu mai arunce seringi pe strada, ei tot le arunca.

Mai multe despre metoda photovoice pe nonformalii.ro.

 Sursa foto: altreileasector.ro