Cu cine stai la masa?

Azi ma intreba cineva daca as sta la masa cu un om sarman. Raspunsul meu a fost da. Raspunsul lui a fost nu, deoarece l-ar deprima.

La cateva ore diferenta, reusesc sa ma pierd pe o strada pe care am fost ani de-a randul. Singurul care s-a oferit sa imi raspunda, politicos, la intrebarea "cum ajung la Iancului" si sa imi si arate scurtaturi pe stradute a fost un "om amarat". Genul acela de oameni care, in prima instanta iti inspira un amestec de repulsie, mila si teama. Dar care sunt mult mai binecrescuti decat multi altii cu un statut privilegiat. Genul acela de oameni care iti zambesc in timp ce vorbesc cu tine, asa cum doar putini mai fac asta azi. Oameni dupa care ma uit zilnic pe strada, in magazine, in metrou, in troleibuz si care ma binedispun instantaneu.

Raspunsul meu e in continuare da, eu chiar as sta la masa cu un om amarat, pentru ca stiu ca as avea atat de multe chestii de invatat de la el.

P.S. Aseara am visat ca ma prindeau controlorii (desi am declarat sus si tare ca de azi inainte voi merge numai pe jos) si ca tineam in brate un caine mare si negru.

N-are legatura.

E aberant doar cum reusesc sa ma ratacesc pe strazi pe care credeam ca le cunosc atat de bine.