Rutina si tramvaie

Se intampla o chestie ciudata. Imi beau cafeaua, de cateva zile, la aceiasi ora. In acelasi loc. Merg cu acelasi troleibuz, ma intorc cu acelasi tramvai.

Si la un moment dat e suficient sa intorc capul sa vad o privire. Necunoscuta, dar atat de familiara. Si ma gandesc ca poate cei care au plecat dintre noi lasa ceva in urma. Si nu chestii materiale care te fac sa suferi, pentru ca pur si simplu nu mai au echivalent si rost, ci amintiri de voci, miros de rosii coapte vara in gradina sau de cafea de duminica la pranz, sau simple priviri.

Si se intampla o chestie ciudata. M-am hotarat sa schimb tramvaiul. Pentru ca beau cafeaua la aceiasi ora, merg cu acelasi troleibuz si ma intorc cu acelasi tramvai. Si s-ar putea sa dau peste aceiasi privire. Si atunci mi-ar lipsi asa de mult si mirosul de rosii coapte vara in gradina si cafeaua de duminica la pranz.