La ora la care toate metrourile sunt aproape goale, cand poti sa auzi cum iti numeri pasii pe dalele portocalii, la ora cand nimeni nu se uita la nimeni, ma gandeam, asa brusc, ca oamenii sunt in esenta lor, empatici. Mai mult sau mai putin.
S-a urcat langa mine, la Gara.
Doamna din fata isi trage cu patos sacosele de Carrefour la piept. Jumatate din salariul ei. Se inchid usile.
Cum ar fi sa urmeze statia nicaieri. Pentru cateva secunde se sting luminile.
Incepe sa planga incet. Nimeni nu scoate un sunet, nu se schimba nicio mimica a fetelor, ci doar il fizeaza cu priviri iritate.
Ma intreb cum arata nicaieriul lui.
Toti vad, desi, de fapt, nimeni "nu vede". Probabil ca suntem empatici pana la limita de a face putin mai mult decat a compatimi pe cineva in gand.
Fosnesc iar sacosele din Carrefour. Se aprind luminile. Nu s-a intamplat nimic. Aceleasi drumuri spre casa obositoare in banalitatea lor, de fiecare seara. Aceleasi vagoane de metrou pustii. Aceleasi sacose de Carrefour.
Maine, la ora la care vagoanele de metrou sunt aproape goale, ma gandesc, asa brusc, cine o sa mai opreasca in statia nicaieri.
f inspirat, small :)
RăspundețiȘtergere:) multumesc, draga panta, ca de obicei:)
RăspundețiȘtergereMi-ai amintit de un film cu metroU, scuze ca te intreb "My sassy girl" l-ai vazut?:)
RăspundețiȘtergerestii... interesanta nu cred ca e neaparat statia aia (nicaieri) , ci interesanti ar fi "nimeni-i" care coboara si urca atunci cand metroul opreste intr-o statie obisnuita :)
RăspundețiȘtergereglumesc un pic ; ai scris frumos, Simona ;)
@anonim: nu l-am vazut inca, dar dupa trailer, cred ca o sa ma uit:)
RăspundețiȘtergere@alex: io zic sa fii si tu atent azi la toti "nimenii" care urca si coboara in metrou langa tine:)
chiar te rog sa te uiti la el :D
RăspundețiȘtergere