Ii vad fata printre doua crengute de trandafir salbatic. In aceeasi statie de metrou. Ca de obicei. Mai e putin si ploua. Si starea aceea de agitatie inexplicabila.
"Trenul accelerat in directia...". Tipul cu bilete de papagal. Mi-e frig, nu vezi?
Batrana de langa scari. Azi e fericita.
Mai e putin si ploua. Mirosul de trenuri, mai puternic si intepator ca niciodata. Ma amestec printre ei, atat de diferiti, pana nu mai aud decat un fosnet continuu de pasi. Langa mine, citeste biletul de papagal. Inca putina cafea. Rasul meu pe care incerc sa il acopar. Mi-e frig.
Mirosul de cirese aproape coapte, noaptea, inainte de furtuna. Prima, a doua, a treia strada, la fel de pustii. Si chiar mi-e frig.
Mai e atat de putin si ploua. Doar uita-te la mine.
asta imi aduce aminte de mielul cu noroace.
RăspundețiȘtergeredumneata pari mereu indragostita...
RăspundețiȘtergeredin ce scrii acolo:)
intr-o zi caniculara de vara am tras si eu un bilet de papagal. eram curios ce o sa-mi cada! :)
stii ce mi-a prezis inaripata? tin minte si acum: ca voi trai pana la 88 de ani (asta mi-a placut, ca 88 este numarul meu favorit), ca o sa am o nevasta pe nume aura (nume de tiganca, asta nu mi-a placut, plus ca era deja casatorit) si inca vreo doua, trei aiureli pantagruelice :)
:) Da, se pare ca inaripatele astea stiu ele ce stiu, draga panta. Eu nu le-am lasat sa imi prezica. Aiureli Small Wonders in rest. :)
RăspundețiȘtergere