Te-am gasit de dimineata, dupa atata timp. Am vorbit si ne-am imbatat cu cafea cu rom si frisca. Am ras si am depanat amintiri. In aceeasi statie. Ma priveai ca pe o straina, prietena, sora, amanta si dusman. Toate odata. Si zambeai. Am pierdut un metrou, al doilea, al treilea. Eram ocupata sa iti zambesc.
Ti-am zis ca imi place cand nu stii cine sunt si nu stiu cine esti?
Ti-am zis ca imi place cand te joci cu mana in parul meu si habar nu am de ce?
Ti-am zis ca imi place sa am buzunarele pline de bomboane si sa ma joc cu ele in timp ce te privesc?
Ti-am zis ca imi place sa numar scarile de la Piata Victoriei chiar daca le uit pana data viitoare?
De dimineata, dupa atata timp, te-am gasit. La fel. Eu...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
6 comentarii:
mi-am adus aminte de cum scriai cand te-am descoperit :)
Buna dimineata, Simona!
E frumos ce spui... m-am chinuit sa imi dau seama despre ce e vorba dar... nu ma prind :) MAI INCERC...
HAVE A NICE DAY!!!
@alex: lupul isi schimba parul, da' naravul... :P
@adi: hai ca tre sa stii, daca nu tu, atunci cine?
"Ti-am zis ca imi place cand nu stii cine sunt si nu stiu cine esti?"
scrii ok, cred ca mi place. spor
Multumesc...
sublim.
e un iz de amintiri...
Trimiteți un comentariu