Stiu ca lucrurile nu sunt asa cum ai fi vrut sa fie si stiu ca ti se pare greu si ca totul lipseste. Dar...
La un moment dat totul se aranjeaza si te trezesti dimineata zambind.
Ajungi sa realizezi ca nimic din ceea ce ai facut nu a fost in zadar. Doar ai crescut.
Oamenii de care te-ai atasat si care s-au atasat de tine vor fi mereu acolo unde stii sa ii gasesti.
Momentele in care te-ai simtit asa au avut un rost, te-au facut mai increzatoare in tine si mai puternica.
Distantele nu se masoara in kilometri sau ore, ci in cat de mult vrei sa fi langa cineva atunci cand are nevoie de tine. Si stii ca niciodata Bucurestiul asta nesuferit de mare nu ne-a doborat.
Plimbarile prin Cora, orele in care am ras si am plans, cafeaua fierbinte de dimineata cu care ma asteptai, pauzele de tigara si scarile, rochiile, articolele, pozele, raman acolo. Ca si mine. Si tu stii asta.
hmm, frumos, insa nu e de ajuns ... mai e nevoie de ceva ;)
RăspundețiȘtergereceva...?
RăspundețiȘtergereplimbarile prin cora... cum suna! :)
RăspundețiȘtergereo sa ajungem sa ne amintim intr-o zi, cand nu ne vom mai putea ridica din pat... plimbarile prin bucatarie :))