La inceput a fost doar provocarea - cate filme de acest gen pot vedea astfel incat sa imi pastrez inca discernamantul la cote optime. Apoi, "Paris je t'aime" si "Jeux d'enfants". Si diferenta clara intre un film american si unul frantuzesc.
Pentru Sophie si Julien totul se rezuma pentru inceput la joc si la misterioasa cutie care trece de la unul la altul impreuna cu fiecare provocare lansata: "Cap ou pas cap ?" "Cap ! Bien sûr !"
Lucrurile se complica, iar cea mai mare provocare, aceea de a nu se vedea 10 ani, pare maxim din ceea ce se putea intampla. Dar nu este asa.
Un film cu multe cadre care mi-au amintit de "Paris je t'aime" si de jocurile din copilarie. O poveste pentru care nu ai nevoie decat de "o cutie si de o prietena frumoasa".
vazut, placut, ...., de neuitat..
RăspundețiȘtergerecred ca inclin pentru Paris, je t'aime ... insa amndoua te fac sa gandesti simplu si nevinovat ca fiecare copil, dar te fac sa simti si complicat si absurd ca orice om matur... imi place ca le-ai comparat , e un "amestec" placut de stari si de "gusturi" , de arome vechi si parfumuri noi... O seara linistita, Simona !
RăspundețiȘtergereamandoua imi plac la nebunie...
RăspundețiȘtergeree super filmul ...m-a facut sa traiesc si eu anumite sentimente ...:)
RăspundețiȘtergere