marți, 4 decembrie 2007

Placinta cu visine

Nu exista varsta si conditionari pentru anumite lucruri.

Asa cum gustul unei placinte cu visine la 8 dimineata in frig nu se va schimba niciodata. Asa cum privirea din ochii lor ramane intiparita undeva, facand abstractie de toti anii care au trecut si de toate urmele lasate in fiecare loc, atat de evident.

La fel cum un multumesc este uneori cel mai nepotrivit cuvant, pentru ca nu are rost.

Imi place sa ii vad la aceeasi masa, singuri intr-un loc in care vara nu mai exista spatiu nici macar pentru un sunet. In linistea lor, la fel de cuminte ca si zapada care nu vrea sa mai vina. Pronuntand cuvinte cu sonoritati atat de clare si uitandu-se intr-o parte. Evitand priviri prea directe si fraze prea complicate.

Uneori un simplu gest pe care il faci te poate face mai fericit decat o mie de cadouri pe care le-ai putea primi. Iar pentru lucrurile simple nu exista varsta sau conditionari.

3 comentarii:

  1. placinta cu visine... iar la 8 dimineata, daca mai e si frig, clar ca merita sa iti ascult gandul, Simona... si cred ca nu ar trebui sa conteze varsta absolut in nici o situatie... cat despre constrangeri nici atat... e frumos sa simti ca vrei sa dansezi sau sa canti pe strazi, sa vre pur si simplu sa vorbesti cu cineva si sa faci un gest la care nici tu nu te astepti... eu nu vreau sa cer voie sa fac small wonders... tu ? da, asa ma gandeam si eu... si unde ziceai ca e ceaiul ala? :)
    Buna seara, Simona ! Pe curand !

    RăspundețiȘtergere
  2. gesturi.. detalii.. mici. dar care fac diferentele cat lumea.

    detalii pe care nu le observi.. fara un ajutor, cat-de-cat, cel putin la inceput. apoi incepi sa le vezi. le faci si tu ca apoi sa le observe celalalt. totul incepe cu un joc in care amandoi gandesc acelasi lucru, dar niciunul nu indrazeste sa-l rosteasca.
    close your eyes.. and let go!!

    RăspundețiȘtergere