De ce o maneca este alba si alta rosie?
De ce ea zambeste si imi leaga fularul in jurul gatului?
De ce nu m-a sunat in seara asta?
Oare o sa afle ca am picat ultimul examen?
De ce usile se deschid cu zgomot mai mare si se inchid in soapta?
Oare a terminat de facut checul cu stafide?
Cand o sa ajung sa vad bradul va fi acolo?
De ce afara e intuneric si luminile din vagon nu clipesc niciodata?
De ce am devenit asa?
Imi place sa ghicesc gandurile oamenilor. Din metrou. Imi place sa imi inchpui sonoritatea fiecarui cuvant nerostit in parte.
sâmbătă, 1 decembrie 2007
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
ai dreptate, e frumos sa privesti oamenii si sa incerci sa iti dai seama ce gandesc... imi place ca apreciezi si tacerea si stii sa culegi din nimicuri cuvintele lor nespuse, oftatul si tristetea lor, zambetele si prvirile luminoase si le transformi, macar la mine in suflet in minuni mici si sonore... multumesc, Simona. Buna dimineata !
join the club.. :D si eu ma surprind facand asta.. in ultima vreme e involuntar..
mai frumos e sa porti o discutie cu cineva, iar dupa ce se incheie conversatia.. in momentul acela de liniste.. sa incerci sa ghicesti unde a ajuns el cu gandul.. si sa i-l continui! :) atunci sa ai aparatul pe-aproape sa ii prinzi expresia fetei:D e greu, dar.. it's all about practice!
Mr. Big, sper sa imi reuseasca si mie asta odata si odata! Deocamdata sunt doar la nivelul la ce se gandeste fiecare:)
i'll teach you.. i'll teach you.. :)
Trimiteți un comentariu