Ciocolata Milka cu lapte. Delicioasa. Metrou la Piata Victoriei. Incapatanat.
Nu are mai mult de 14 ani. Si pare normal. Se uita la mine, apoi la ciocolata. Cu ambalaj mov, culmea. Ma uit si eu la el, apoi la ciocolata. Se apropie din ce in ce mai mult. Devin din ce in ce mai agitata.
Intinde mana. Dintr-un gest reflex, intind ciocolata. Milka. Ahh, si cat de buna e. Era.
"Pot?"
"Da"
Deja simt priviri de peste tot atintite asupra mea. E doar o ciocolata si o statie de metrou. Iar el nu are mai mult de 14 ani.
Rupe din ciocolata. Aproape toata. Apar primele semne ale posesivitatii mele asupra ciocolatei cu lapte. Dar are doar 14 ani...
"Este cu lapte, nu-i asa?"
"Da" (cat de monosilabica pot fi uneori)
"Nu este buna pentru diabet, nu?"
"Nu" (din nou eu, din nou concisa)
"Atunci nu pot."
"Bine" (ma uimesc, deja fac progrese la cuvinte bisilabice)
"Uite, ia-o inapoi, imi pare rau"
Liniste.
Piata Victoriei. Metrou mai putin incapatanat. Rasete in jur si priviri nesuferite. E nebuna sau e nebun? E doar sambata. E doar o ciocolata Milka cu lapte. Foarte buna...
sincer sa fiu, si eu am o slabiciune pentru ciocolata.
RăspundețiȘtergerecu lapte.. mult mult lapte..
salut simona :)
ideala cu mult lapte. mai ales daca e Milka ;)
RăspundețiȘtergere:( Da uneori viata este nedreapta...si poate in anumite momente avem tot felul de ganduri cand vedem ca noi ne neglijam sanatatea, cand altii ar da poate orice ca sa fie la fel de sanatosi ca noi si sa nu trebuiasca sa renunte la atatea lucruri (gen ciocolata Milka cu lapte)si sa depinda de medicamente (insulina, etc) si sa stie ca inevitabil viata lor este mai scurta...:(
RăspundețiȘtergereUn lucru este cert...nu trebuie sa-i facem sa se simta ca ar avea vreun handicap...sunt oameni ok si de cele mai multe ori noi suntem mai handicapati in comparatie cu ei...
De fapt nu am inteles nici pana acum ce s-a intamplat... Nici nu vreau sa inteleg. Ciocolata, metrou, pustiul cu diabet sau nu, o mie de stari diferite.
RăspundețiȘtergerecred ca incep sa imi dau seama de ce imi place cum scrii, ma rog, unul dintre zecile de motive ( inca e prea curand, dar o sa ti le zic pe toate cand o sa mi le pun in ordine ) : tu scrii despre lucruri simple, care chiar se intampla, scrii din suflet, nu scrii cu mintea, cu toate ca le gandesti... nu stiu daca e doar la mine, dar acum le simt si eu... metrou, ciocolata, copilul din fiecare din noi... hmmmm, chiar ca nu mai conteaza nimic... multumesc
RăspundețiȘtergere