Nu orice Brasilian, un Brasilian Nut, Nut(s), in fine. De care aveti. Brasilian sa fie. Si nut(s) bineinteles.
Nu foarte dulce. Si nu te mai uita asa la mine cand urc scarile, ca nu vars nimic. Si nu ma da afara la ora 8 seara. Un Brasilian trebuie savurat. Si nu, nu mai vreau inca unul, ca mi se apleaca. Imi ajunge.
Este perfect pentru dupa-amieze de duminica in care n-ai ce face. Este o companie atat de placuta. E cuminte, sta la locul lui, si e departe de a fi banal, comun, insipid, lipsit de gust, monoton. (ok, gata, nu mai stiu altele din aceeasi arie semantica!)
Cu un Brasilian trebuie sa stii cum sa te porti. Nu il duci oriunde, ci intr-o atmosfera placuta, de preferat, la etajul unu, in centrul vechi al Bucurestiului. Ii place priveslistea, ii place acea casa darapanata din fata la ferestrele careia se vad niste cani de cafea.
Ii povestesti diverse chestii (azi am avut in program teoria avioanelor de hartie si a periutei de dinti). Niciodata banalitati, se plictiseste si dispare prea repede.
Il tii langa tine aproximativ 30 minute. Eu am cam exagerat azi. Dupa, devine prea siropos si isi pierde efervescenta.
Oricum, e bun un Brasilian la casa omului. Chiar daca nu e facut din carne si oase, ci doar din cafea, zahar, lapte si frisca.:)
P.S.: Poza este opera Danei.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu