First Touch

Prima atingere este intotdeauna emotionanta. Asa a fost si in dimineata asta, cand m-am decis sa incep sesiunea de comunicare cu ea, cea care sta atat de cuminte si impasibila langa geamul meu.

Am baut cafeaua, neagra si amara, fara strop de lapte, ca sa prind curaj si sa devin mai sociabila. O tigara pentru si mai multa incredere. Emotii.

"Nu ma duc singura". Bun, pe cine sa iau? Sa fim seriosi, totusi e doar 5 dimineata. Trezesc una bucata caine din somn. Ma priveste nemultumit si buimac, cu un marait in coltul botului si o privire recalcitranta. Nu iti dau domle de mancare acum, e prea devreme. Hai ca tre sa faci cunostiinta cu cineva, i-am zis pe jumatate adormita. Prost obicei sa vorbesti cu animalele, uneori ajungi sa crezi ca te inteleg.:))

Cu cafeaua bauta, papucii unul de un fel si unul de un fel in picioare, cu Frit pe urmele mele si el la fel de adormit, ma indrept inspre ea.

Se poarta albul anul asta, chiar eu scrisesem un articol. Nu ma asteptasem insa ca si ea sa fie atat de alba, pura si inocenta. Bine, cu cateva pete, pe ici pe colo, ca o femeie care a scapat cateva picaturi de pudra in plus. Intr-un cuvant, frumoasa.

O privesc si o ating si nu indraznesc sa urc. In cele din urma ma asez pe scaunul cam mic ce-i drept, in partea dreapta. Cainele da semne nemultumite cum ca ar vrea si el langa mine. Il opresc cu o privire de genul "este o chestie pur feminina, trebuie sa traim momentul doar eu si ea".

Cu gandul la cate drumuri vom face impreuna si cate sosele vom lasa in urma, imi schimb papucii, ma uit in oglinda sa nu am si eu urme de pudra, si ma indrept deocamdata spre 335-ul cel de toate zilele cu care voi rupe in curand relatia. Frumoasa si lunga.

Ahh, nu v-am spus: o cheama Ticuta si are cateva luni. E prima masina. E alba si merge. (Uraaaa!!!).