In dimineata asta m-am trezit cu un dulap in cap. La propriu. In minutele alea dinainte de cafea, lucrurile sunt mai instabile si isi pierd echilibrul. Sau ma aflu eu unde nu ar trebui.
Dar m-a lovit de am vazut soarele asta si aerul straveziu si senzatia de "poti fi fericit indiferent de cate lucruri ti s-au intamplat pana acum".
Probabil ca sunt chestiile acelea simple despre care de fapt am tot aberat pe blogul asta de aproape 2 ani. Alea cu sa bei cafea in locuri frumoase (o prefer pe-aia din gara sau de-acasa de pe veranda), sa mergi descult, sa te plimbi cu metroul de la un capat la altul fara niciun scop, sa vorbesti cu un strain pe strada doar pentru ca e trist, sa porti sosete de doua culori doar pentru ca nu le gasesti niciodata perechea, sa vezi partea buna in orice tampenie care ti se intampla (si chiar exista, in absolut orice), sa te bucuri cand poti sa faci pe cineva sa zambeasca asa, aiurea-n tramvai, cum imi place mie.
Eu imi iubesc dulapul, chiar daca acum e dezmembrat. M-a facut sa vad mai bine soarele asta straveziu de azi, sa mai imi pun o cana de cafea, sa ies in pijamale pe veranda si sa zambesc aiurea-n tramvai.
vineri, 6 noiembrie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
6 comentarii:
stii vorba aia, un dulap in cap nu a stricat nimanui:)))
exact, exact, pentru mine a fost benefic :))
azi mi-am privit cu alti ochi dulapul... ii cautam probabil o clatinare... :)
pai clatinarea o cautam io zilnic, problema e ca azi am si gasit-o :)
Unii oameni se pot lauda ca au scaun la cap, tu esti mai deosebita. :)
daaaaa, eu am dulap :p
Trimiteți un comentariu