Sunt imprastiati pe bordura, la Piata Victoriei. Ii pazeste, uitandu-se lung la trecatori. Poate-poate se indura cineva. Macar un fir.
Aleg cativa. Inevitabil ma si intep de cateva ori.
"Sunt pentru factura de gaze. O sa mi-o taie din nou."
Mai aleg cativa. Si vorbim, acolo pe bordura. Despre gradina ei cu trandafiri. O sa aduca si tufanele si crizanteme in curand. O sa vina si urmatoarea factura. Deja am bratul plin de flori. Trec peste etichetarile "esti naiva, oamenii astia o duc mai bine decat noi, nu reusesti sa ajuti pe nimeni in stilul asta, cu o floare nu se face primavara."
Lumea se strange in spatele nostru. Probabil atrasi de batrana aplecata asupra trandafirilor, pungile si haina mea insirate pe jos, pe bordura la Piata Victoriei.
Cineva mai cumpara cateva fire. La cativa pasi, Grigore. Nu stiu cati trandafiri am reusit ca ii cumpar. Stiu doar ca nu mai aveam maini libere si ma intepau degetele.
O moca bianco. O vad de la masa asezata strategic pe trotuarul de vizavi.
Se insereaza si treptat devine doar o silueta vaga, aplecata aupra trandafirilor. Ai putea sa zici ca cerseste. Dar doar vinde trandafiri. Si ofera cel mai cald "multumesc" celor care cumpara. Acel "multumesc" spus cu toata inima si cu privirea senina.
Pret de o moca bianco a reusit sa ii vanda aproape pe toti. Un bilet de tramvai, ma uit, e inca acolo, gustul de cafea, intepaturile din maini, silueta de vizavi, furnicarul de oameni care probabil nici nu o vad, frigul de octombrie si gusul acela de seara de luni.
Ma gandeam ca intr-adevar, cu o floare nu se face primavara. Dar se aduce un zambet. Macar.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
9 comentarii:
indiferent daca spunea sau nu adevarul, nu are de ce sa-ti para rau. Facea ceva pentru banii aia, nu ii cersea.
Cateodata trebuie sa mai facem si fapte bune, doar pentru ca simtim, indiferent de ce cred ceilalti.
primavara se face abia peste vreo patru-cinci luni
si intre timp se-aduna mai multe facturi de gaze. asa ca-mi dau seama ca am mare nevoie de niste trandafiri
si cred ca imi trebuie si crizanteme, si tufanele. piata victoriei zici?
zambetul insa, ti-l datorez. multumesc. :)
@pupica: pai da, si plus ca erau frumosi trandafirii aia pana la urma:)
@zuzeta: piata victoriei, da, cum iesi de la metrou. chiar avem nevoie si de niste crizanteme, ai dreptate:)
nu doar ca ai suflet mare small w, dar ti-a iesit si o poveste emotionanta :)
multumesc, draga panta:)
Chiar ai reusit sa transmiti ceva prin povestioara asta reala si keep doing that:)
multumesc, white shadow. ma gandesc ca poate la urmatoarea intamplare de genul asta poate isi aminteste cineva si face o fapta buna...
Am si eu batranele mele de la care "cumpar" ca sa am un motiv sa le dau ceva...Intr-o zi am luat busuiocul si am intrebat cum da craitele. Mi le-ar fi dat gratis; asa m-a impresionat, i-am dat banutii si i-am urat toate cele bune.
Stiu, greenfield, sunt o groaza de astfel de oameni care au nevoie de ajutor. Si ma gandesc ca, uneori, chiar conteaza un gest de genul asta foarte mult pentru ei. Nu le face viata mai usoara in general, dar cel putin ii ajuta pe moment.
Trimiteți un comentariu