Margareta e femeie. Logic. Si face galagie. Ca orice femeie care face galagie multa, nu e periculoasa. Isi petrece noptile prin diverse locuri mai mult sau mai putin obscure.
In seara asta a ales barbatii cu gramezi de pepeni. S-a intins langa o gramada de pepeni galbeni, pe care ii simteam din capul strazii. Mirosul de noapte, de praf, de zapuseala si de pepene galben.
Se uita in gol si face de fiecare data galagie cand te apropii. Sta intinsa si se uita la stalpii de curent. Clipeste la fiecare rafala mai puternica de vant care rascoleste plopii de vizavi.
Margareta e acolo, noapte de noapte. Nu o deranjezi, nu te deranjeaza. Ea si gramezile de pepeni. Galbeni si cu miros ce se simte de la 5 minute distanta de mers pe jos, agale. Margareta nu vrea chestii. Doar sa stea, sa maraie la rafalele de vant, sa se uite cand la pepeni, cand la stalpii de curent.
Si putina afectiune, din cand in cand.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
5 comentarii:
margareta si pepenii. dar si maestra. cea care a adus tangoul cel frumos:)
nu stiu de ce, imi vine in minte o placinta cu visine sau cu caise... parca ii simt si parfumul... repet, nu ma intreba de ce, ca nu stiu sa iti spun :)
mmmmm, si parca as manca niste pepene galben... :)
Noapte buna, Simona !
@panta: se pare ca merg de minune impreuna toate trei :)
@alex: pai vara miroase a tot felul de chestii bune, poate de asta:)
trista povestea Margaretei...mirosul de pepene galben, da, stiu cum este:)
Margareta e fericita in felul ei, acolo, langa piata cu pepeni galbeni. :)
Trimiteți un comentariu