Si doar iti amintesti.
Holurile lungi, pe care nu ai cum sa nu aluneci. Dragul meu, tu, care imi dadeai cafea in fiecare dimineata. Caloriferul rece de fiecare data. Geamurile sparte prin care intra zapada. Cafeaua cu gust de carton, dar fierbinte. Florile cumparate la 3 zile. Canile goale lasate pe birouri. Beteala lipita pe geamuri inainte de Craciun. Petrecerile pana la 3 dimineata. Covrigeii cu vanilie de la chiosc. Pufuletii pana la metrou. Piata Iancului. Zece zambete diferite de la zece necunoscuti. It’s funny how we feel so much but we cannot say a word.
Dragul meu, cafeaua insa era proasta. Si mereu imi inghetau mainile pe pahar. Dar... Stii, cateodata doar iti amintesti.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
Aminteste-ti, te rog, si de cheia pe care nu o aveai niciodata, de zgomotele insuportabile de la parter si de apa atat de rece de la robinet... Cel putin ne raman amintirile...
Da, Adi, si cheia... si cafeaua facuta de tine dimineata (care era buna:d), merul pe gheata pe tocuri, sucul de portocale de la mac...
da, asa e... cel putin ne raman amintirile. nu am sa uit niciodata de rasul nostru. numai noi radeam atat! de cafelele varsate de tine simona, de gargaritele de pe monitorul meu si soneria adrianei ce ma speria de fiecare data, de sezatoarea noastra la moda si schelele in care se impiedicau sobo-lobo ai mei imaginari. pacat ca acum nu se mai aude decat ecoul unui ras fortat zugravit din prea multa cafea cu gust de carton!
e prima oara cred cand imi place mai mult melodia decat ce ai scris :) ... si ai si scris bine ;)
kiss you, Simona !
Trimiteți un comentariu