Traficul de nori de la ora 12. Duminica e aglomerat si pe cer.
"Aveti 2 lei?"
Caut. Nimic. Ii intind mai mult.
"Ca rest... uite."
Primul cersetor care imi da ca rest un buchet de flori.
Si soarele care imi intra in ochi.
Traficul de nori de la ora 1. Mai liber.
"Cat mai avem pana acasa?"
"Daca nu taci, nu vom ajunge niciodata"
Si linistea de la ora 2. Tipul de care ma ciocnesc in mod invariabil la Piata Victoriei. Genele lungi ale pustiului din fata mea. Buchetul de flori care incep sa se imprastie.
Si traficul de nori. Duminica e liniste. Variabil.
duminică, 23 martie 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
6 comentarii:
Mda, acum intelegi cum e cu norii astia, Simona ? Norii mei cel putin se aglomereaza mereu pe drumul catre ingeri... dar uneori e liniste... poate vreodata o sa conteze... vorba ta : e variabil...
Buna noapte !
Pai alex, traficul de nori mereu e variabil:)) Dar, na, poate vreodata o sa conteze...
atat de liniste e uneori duminica, dimineata pe racoare, incat imi vine sa dorm pana luni. si sa uit complrt de serviciu (si de cafea):)
si sa pierzi traficul de nori si cafeaua de pranz - dimineata?? neee;)
acel cersetor merita decorat...proud to say: exista si oameni care chiar daca si-au pierdut demnitatea inca mai au suflet
in ciuda traficului de nori,cred k acel buchet de flori te-a facut sa speri,poate sa zambesti:) un gest foarte frumos,de care uneori avem nevoie in zilele mohorate.:)
Trimiteți un comentariu