Initial am crezut ca are baterii si nu e nevoie sa il intorc. Adica le las sa se consume si se opreste el la un moment dat. Si era funny sa il auzi cum ticaie. Dimineata langa tine cand te trezeai si seara cand adormeai.
Apoi am vazut ca de fapt este un ceas mecanic. Care trebuie intors, dar care nu se opreste din ticait. A incetat sa mai fie funny. La fel, acolo, dimineata si seara.
Dar era ceasul meu si trebuia sa ma descurc.
Ma uitam si ma intrebam: "Ok, ce ma fac eu cu un ceas acum? Pot sa ma trezesc si singura, nu am nevoie de tine. Stiu la ce ora sa ma culc, la ce ora sa beau cafeaua, la ce ora sa plec si la ce ora sa vin. Deci la ce bun? Ma descurc perfect."
Normal ca tacea.
Si ma descurcam perfect. Ca de fiecare data. Cateva cazaturi si gata.
La un moment dat mi-am dat seama ca e cam liniste. Ciudat. Ziceam totusi ca e mecanic.
Tic-tac. Si m-am linistit. Si mi-e bine.
Deci, e vorba de un ceas. Ceasul meu mecanic.
4 comentarii:
Ma enerveaza ticaitul de la ceas seara si dimineata, mecanic sau cu baterie. Drept pentru care nu am ceas :) In schimb am o bataie ca de ceas pe care imi place sa o ascult seara, dimineata ... intotdeauna :)
mie imi placea ceasul mecanic rusesc cu sonerie de pe bremea cand eram mic si prost :)
ce ma mai amuza rabla naibii... imi placea ca avea personalitate. uneori suna, alteori nu.
iar in zilele cand miselul si trantorul refuza sa isi faca datoria, ai mei se trezeau disperati cu aerul unor condamnati la moarte. alergau prin casa de colo colo, dupa hainele imprastiate si necalcate, ca sa o coteasca catre serviciu mai rau ca... mai rau ca. :)
@misselenusha: deci pana la urma si tu esti dependenta de un ceas, intr-un fel sau altul:)
*pantacruel: ooo da ai prins si tu ceasurile alea?:)) eu eram dependenta de ele, iar in zilele in care nu sunau ma trezeam cu fata la cearsaf... asta daca ma trezeam, in fine...
Trimiteți un comentariu